Imposibilitatea invocării motivelor pe calea apelului sau a recursului (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 241/2020

NCPC: art. 304 pct. 7-9, art. 312, art. 317 alin. (1) pct. 1

În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. – text de lege invocat de contestatorul B. drept temei al contestației în anulare – hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Prin Decizia nr. 1503/Ap din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca inadmisibilă contestația, reținând că motivele contestației în anulare puteau fi invocate pe calea recursului.

Cu referire la motivele de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., care urmează să fie analizate împreună date fiind argumentele comune ce le susțin, se constată că decizia pronunțată de curtea de apel este motivată, din cuprinsul acesteia rezultând în mod clar și concis considerentele pentru care contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 317 C. proc. civ.

Astfel cum a reținut curtea de apel, condiția esențială pentru admiterea contestației în anulare de drept comun este cea prevăzută de dispozițiile legale anterior redate – imposibilitatea invocării motivelor pe calea apelului sau a recursului. Această „imposibilitate” se referă însă la un alt aspect decât cel dezvoltat de recurent, care a înțeles să justifice imposibilitatea invocării motivelor pe calea recursului prin faptul că a avut calitatea de expert în cauză și nu a știut de existența apelului, nu a participat la judecarea acestuia și nu a avut cunoștință de hotărârea pronunțată.

Hotărârea irevocabilă susceptibilă de contestație în anulare este o hotărâre împotriva căreia nu se poate exercita apel sau recurs, fie pentru că hotărârea nu este susceptibilă de o asemenea cale de atac, fie pentru că partea care a exercitat contestația în anulare nu avea interes să exercite apelul sau recursul.

Recurentul-contestator face referire în cuprinsul motivelor de recurs la prioritatea de a invoca una dintre cele două căi extraordinare de atac – recursul sau contestația în anulare – și la existența unui drept de opțiune în a exercita una dintre aceste căi extraordinare de atac, argumentând faptul că a apreciat a fi mai util să atace hotărârea pronunțată de instanța de apel cu calea de atac de retractare a contestației în anulare, iar în cazul respingerii, hotărârea să aibă deschisă calea de atac a recursului, decât să urmeze calea recursului – caz în care hotărârea pronunțată ar fi fost irevocabilă – apreciind că ar fi fost dezavantajat.

Or, contrar acestor susțineri care interpretează într-un mod propriu textul de lege, nu există un drept de opțiune între apel sau recurs, pe de o parte, și contestația în anulare, pe de altă parte. Persoana care justifică un interes trebuie să exercite apelul sau recursul, eventualul viciu al procedurii de citare (motivul supus atenției de către contestator în cauza de față) neputând fi invocat direct în calea de retractare a contestației în anulare. Astfel cum a fost formulat de legiuitor, textul de lege invocat drept temei al contestației în anulare consacră caracterul subsidiar al contestației în anulare.

Cât privește criticile prin care se argumentează faptul că recurentul-contestator nu a fost citat la termenul la care au avut loc dezbaterile (dată fiind calitatea sa de expert în cauză) și nu a știut de existența apelului, acestea puteau face obiectul analizei instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare numai după ce se trecea de etapa admisibilității căii de atac, întrucât examinarea acestora vizează fondul căii de atac, or cercetarea fondului nu se impunea față de soluția inadmisibilității contestației în anulare, pronunțată în cauză.

Abia după ce constată caracterul admisibil al contestației în anulare, instanța este îndrituită a stabili dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care se sprijină și că instanța a aplicat corect dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. la speță, criticile formulate de contestatorul B. în acest sens nefiind fondate, Înalta Curte, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.