Imposibilitatea derogării de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează

• Legea nr. 554/2004: art. 24
• Legea nr. 554/2004: art. 25
• NCC: art. 906
• NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 2
• NCPC: art. 182 alin. (1)
• NCPC: art. 183
• NCPC: art. 185 alin. (1)
• NCPC: art. 186
• NCPC: art. 489 alin. (1)
• NCPC: art. 499

Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 761 din 14 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendinte vizează solicitarea formulată de către reclamanta A., pe calea prevăzută de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin reprezentant Secretariatul General al Guvernului și Prim-ministrul Guvernului României, de amendare a pârâtului Guvernul României cu o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere care se face venit la bugetul de stat, începând cu data de 09.06.2019 și până la executarea obligației, precum și obligarea la plata penalităților datorate în condițiile art. 906 C. proc. civ., pentru neexecutarea culpabilă a obligației de a face ce decurge din Decizia nr. 2370 din data de 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015.

Soluționând cauza, Curtea de Apel București a găsit neîntemeiate susținerile formulate de reclamantă, respingând, ca atare, cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare”, iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., „Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”.

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În prezenta cauză, în urma verificării regularității promovării recursului de către recurenta-reclamantă A., Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 1400 din 09.09.2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal i-a fost comunicată acesteia la data de 03.10.2022, conform Procesului-verbal de înmânare atașat la dosarul de fond, iar recursul a fost promovat de parte la data de 11.10.2022, data expedierii prin poștă, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de recurs, așadar, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Prin urmare, de la data comunicării sentinței, 03.10.2022, curge termenul de 5 zile prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea formula recursul împotriva acestei hotărâri a fost data de 10.10.2022, având în vedere zilele nelucrătoare.

Cum din cuprinsul ștampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs, aflat la dosar, rezultă faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost transmis instanței la data de 11.10.2022, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 03.10.2022, împlinindu-se la data de 10.10.2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Se constată, așadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentei obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atrăgând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

Cum, în cauză, cererea de recurs a fost transmisă recurentei prin poștă la data de 11.10.2022, conform ștampilei aplicate pe plicul de expediere, în condițiile în care ultima zi pentru promovarea căii de atac a fost la 10.10.2022, se constată că recursul a fost exercitat cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care se impune aplicarea sancțiunii juridice a decăderii părții din dreptul de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, reținând totodată că, neexercitarea dreptului procesual – în speță, a recursului – în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de repunere în termenul de recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta –reclamantă A., ca inadmisibilă și, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va respinge și recursul promovat de recurenta-reclamantă, ca tardiv formulat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.