Decizii ÎCCJ (HP/RIL) – luna martie 2015

6 apr. 2015
3 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 53 voturi, medie: 5,00 din 5 (3 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 3780

Despre

  • Martie 2015
  • Decizii ÎCCJ (Complet DCD/C)
  • Decizii ÎCCJ (Complet DCD/P)
  • Decizii ÎCCJ (Complet RIL)

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 
Decizia ÎCCJActul normativArticol
HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 5/2015 Codul civilart. 1.528
 Legea nr. 10/2001art. 26 alin. (3)
HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 6/2015O.G. nr. 75/2001art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) și art. 7
 Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 75/2001art. 1 alin. (1)
 O.G. nr. 2/2001 art. 7, art. 8 și art. 38
HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015Cod penalart. 196 alin. (2) și (3)
HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015Cod procedură penală art. 426
HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 6/2015 Cod penal art. 4
Dec. ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2015Cod procedură penală art. 399 alin. (3) lit. d) și (4)

 


 
Potrivit informațiilor de presă, în luna martie a.c., ÎCCJ a pronunțat mai multe decizii pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar și în recurs în interesul legii, atât în materie civilă, cât și în materie penală.
 
MATERIE CIVILĂ

Conferința națională de Drept Penal al Afacerilor, ediția a VIII-a, ON-LINE

Vă prezentăm, în continuare, deciziile ÎCCJ pronunțate în materie civilă:

HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 5/2015

ÎCCJ s-a pronunțat, în ședința din data de 16 martie 2015, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare și cu privire la  interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispoziții legale incidente:

Art. 1.528 Cod civil („Executarea obligației de a face”)

(1) În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.

(2) Cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înștiințează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia”.

Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel”.
 

HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 5/2015

Admite sesizările formulate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr. 37758/3/2013 și Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. 30602/3/2013 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ, de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.

 
 HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 6/2015

Original Black Friday pe UJmag.ro!

ÎCCJ s-a pronunțat, în ședința din data de 23 martie 2015, cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) și art. 7 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 31/2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, art. 8 și art. 38 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Dispoziții legale incidente:

Art. 2 alin. (1) O.G. nr. 75/2001: „În cazierul fiscal se ține evidența persoanelor fizice și juridice, precum și a asociaților, acționarilor și reprezentanților legali ai persoanelor juridice care au săvârșit fapte sancționate de legile fiscale, financiare, vamale, precum și cele care privesc disciplina financiară, denumiți în continuare contribuabili”.

Art. 4 alin. (1) O.G. nr. 75/2001: „În cazierul fiscal se înscriu date privind sancțiunile aplicate contribuabililor pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1), precum și date din documentele prevăzute la art. 2 alin. (2)”.

Art. 7 O.G. nr. 75/2001: „(1) Contribuabilii care au înscrise date în cazierul fiscal se scot din evidență dacă se află în următoarele situații:

a) faptele pe care le-au săvârșit nu mai sunt sancționate de lege;

b) a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească constatată prin hotărâre judecătorească;

c) faptele înscrise în cazierul fiscal sunt sancționate ca infracțiuni și nu au mai săvârșit fapte de această natură într-o perioadă de 5 ani de la data rămânerii
definitive a ultimului act prin care au fost sancționate aceste fapte;

d) faptele înscrise în cazierul fiscal sunt sancționate drept contravenții, cu excepția faptelor prevăzute la lit. e), și nu au mai săvârșit fapte de natura celor prevăzute la art. 2 într-o perioadă de un an de la data rămânerii definitive a ultimului act prin care au fost sancționate aceste fapte, cu condiția achitării cuantumului amenzilor contravenționale. În situația în care cuantumul amenzilor nu a fost achitat în această perioadă, scoaterea din evidență se realizează la data achitării amenzilor sau după împlinirea unui termen de 5 ani de la data rămânerii definitive a ultimului act prin care au fost sancționate aceste fapte, în situația în
care cuantumul amenzilor nu a fost achitat;

e) faptele înscrise în cazierul fiscal sunt sancționate drept contravenții la regimul produselor accizabile și nu au mai săvârșit fapte de natura celor prevăzute la art. 2 într-o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a ultimului act prin care au fost sancționate aceste fapte;

f) au fost stinse creanțele fiscale datorate ca urmare a atragerii răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent. Data scoaterii din evidență este data stingerii creanțelor fiscale, însă nu mai devreme de un an de la data comunicării deciziei organului fiscal competent rămase definitivă în sistemul căilor administrative sau judiciare de atac. În situația în care creanțele fiscale nu au fost stinse în termen de 5 ani de la comunicarea deciziei, scoaterea din evidență se realizează începând cu această dată;

g) contribuabilul declarat inactiv a fost reactivat. Data scoaterii din evidență este data reactivării contribuabilului în situația în care acesta a fost declarat inactiv pentru cazul prevăzut la art. 781 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau data împlinirii unui termen de 3 luni de la data reactivării contribuabilului în situația în care acesta a fost declarat inactiv pentru cazurile prevăzute la art. 781 alin. (1) lit. b) sau c) din ordonanța mai sus menționată. Aceste prevederi sunt aplicabile și reprezentanților legali;

h) decesul, respectiv radierea contribuabilului. În situația radierii unei persoane juridice declarate inactive anterior radierii, inactivitatea fiscală înscrisă în cazierul fiscal al reprezentantului legal se scoate din evidența acestuia la data împlinirii unui termen de un an de la data radierii contribuabilului.

(2) În cazul în care în cazierul fiscal al contribuabililor aflați în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) există și alte mențiuni cu privire la alte fapte, se șterg numai mențiunile care impun scoaterea din evidență”.

Art. 1 alin. (1) Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 75/2001: „Faptele sancționate de legile financiare, vamale sau care privesc disciplina financiară, inclusiv cele care privesc stabilirea și gestionarea impozitelor și taxelor, care se înscriu în cazierul fiscal al contribuabilului, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice”.

Art. 7 O.G. nr. 2/2001: „(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.

Art. 8 O.G. nr. 2/2001: „(1) Amenda contravențională are caracter administrativ.

(2) Limita minimă a amenzii contravenționale este de 250.000 lei, iar limita maximă nu poate depăși:

a) 1 miliard lei, în cazul contravențiilor stabilite prin lege și ordonanță;

b) 500 milioane lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;

c) 50 milioane lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene ori ale Consiliului General al Municipiului București;

d) 25 milioane lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului București.

(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale”.

Art. 38 O.G. nr. 2/2001: „(1) Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenției și sancțiunea este aplicată de agentul constatator.

(2) În celelalte cazuri avertismentul se socotește executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției, cu rezoluția corespunzătoare.

(3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă”.

HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 6/2015

Prin Decizia nr. 6/2015, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Tribunalul Sălaj – Secția civilă în dosarul nr. 4322/84/2013 și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) și art. 7 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 31/2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, art. 8 și art. 38 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea avertismentului se înscrie în cazierul fiscal.

 
MATERIE PENALĂ

Vă prezentăm, în continuare, deciziile ÎCCJ pronunțate în materie penală:

 HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015

ÎCCJ s-a pronunțat, în ședința din 4 martie 2015, cu privire la  art. 196 („Vătămarea corporală din culpă”) alin. (2) și (3) din actualul Cod penal.

Dispoziții legale incidente:

Art. 184 alin. (2) teza I Codul penal din 1969: „Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. (1)”.

Art. 184 alin. (4): Dacă faptele prevăzute la alin. (3) și (4) sunt săvârșite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. (3), și închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. (4)”.

Art. 196 („Vătămarea corporală din culpă”) alin. (1), (2) și (3) din Codul penal

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda”.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015

Prin Decizia nr. 4/2015, pronunțată în ședința din 4 martie 2015, ÎCCJ (Complet HP/P) a admis sesizarea formulată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. 14993/302/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept respectiv: „dacă infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I [fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. (1)] și (4) din Codul penal din 1969 își găsește corespondentul în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din actualul Cod penal sau dacă, dimpotrivă, este dezincriminată”.

ÎCCJ a stabilit că infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I [fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. (1)] și alin. (4) din Codul penal din 1969 în ipoteza în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat între 11 și 90 de zile îngrijiri medicale și nu îndeplinește una dintre condițiile impuse de alin. (1) al art. 196 din Codul penal este dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014.

 

HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015

ÎCCJ s-a pronunțat, în ședința din 4 martie 2015, cu privire la art. 426 („Cazurile de contestație în anulare”) Cod procedură penală.

Dispoziții legale incidente:

Art. 426 Cod procedură penală:

Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”.
 

HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015

Prin Decizia nr. 5/2015, pronunțată în ședința din data de 4 martie 2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Tribunalul Dolj – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr. 32177/215/2014 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile, în sensul „dacă hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 Cod procedură penală și împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac, poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) Cod procedură penală”.

ÎCCJ a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

 
HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 6/2015

ÎCCJ s-a pronunțat în ședința din 20 martie 2015, cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 4 („Aplicarea legii penale de dezincriminare”) Cod penal.

Dispoziții legale incidente:
Art. 4 Cod penal: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.
 

HP. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 6/2015

Prin Decizia nr. 6/2015 pronunțată în ședința din 20 martie 2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov – Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori în dosarul nr. 22259/197/2013 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, în sensul dacă succesiunea de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 3283/2012; art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 76/2014 și Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 118/2014) a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preț în prezent, cu consecința dezincriminării in concreto a infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008.

ÎCCJ a stabilit faptul că, în interpretarea dispozițiilor art. 4 Cod penal, succesiunea de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 3283/2012; art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 76/2014 și Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 118/2014) nu a avut ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preț și, pe cale de consecință, nu a condus la dezincriminarea in concreto a infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008.

 
Dec. ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2015:

ÎCCJ, în ședința din 16 martie 2015, a soluționat recursul în interesul legii cu privire la art. 399 („Dispozițiile cu privire la măsurile preventive”) alin. (3) lit. d) și (4) Cod procedură penală.

Dispoziții legale incidente:

Art. 399 alin. (3) Cod procedură penală prevede: „De asemenea, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunță:

a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii și arestării preventive;

b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere;

c) o pedeapsă cu amendă, care nu însoțește pedeapsa închisorii;

d) o măsură educativă”.
 

Art. 399 alin. (4) Cod procedură penală prevede: „Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (1) [Instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra menținerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat] și (2) [În caz de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv] cu privire la măsurile preventive este executorie”.

Dec. ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2015

ÎCCJ, în data de 16 martie 2015, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al ÎCCJ.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 399 („Dispozițiile cu privire la măsurile preventive”) alin. (3) lit. d) și alin. (4) Cod procedură penală, a stabilit că:

La momentul soluționării în primă instanță a acțiunii penale, prin pronunțarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive luată anterior față de inculpatul minor încetează de drept, iar instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv.

 
Pentru a vedea respectivele decizii vizitați site-ul ÎCCJ (www.scj).

Decizii ÎCCJ (HP/RIL) – luna martie 2015 was last modified: mai 28th, 2015 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter