Hotărârile prin care se soluţionează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvenţă (NCPC, L. nr. 85/2014)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1239/2020

L. nr. 85/2014: art. 169 alin. (1) lit. a), d) și e), art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1) lit. h), art. 46 alin. (1); NCPC: art. 493 alin. (5), art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I 

În prezentul dosar a fost dedusă judecății o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2014.

Art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014 prevede că principalele atribuții ale judecătorului-sindic sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, întemeiate pe dispozițiile art. 169 din același act normativ.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, „curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive”.

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 „hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel”.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluționează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvență sunt supuse numai apelului.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că „Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că decizia recurată a fost pronunțată în apel, într-o cauză având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei.

Cum, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile curții de apel sunt definitive, rezultă că decizia nr. 150/28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1), raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții S.C. B. S.R.L. și C. împotriva deciziei nr. 150/28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.