Hidrogenul – în căutarea unui cadru comercial și legislativ

Hidrogenul ca purtător de energie nu este un concept nou, discuții pe acest subiect existând de mai bine de 100 ani. Cu toate acestea, în contextul tranziției energetice și al circumstanțelor geopolitice actuale, hidrogenul a devenit un subiect amplu dezbătut la nivel european și global, fiind recunoscut de către adepții acestuia drept o parte importantă din soluție pentru decarbonizarea în masă a industriei și pentru echilibrarea intermitențelor surselor regenerabile de energie.

Prin urmare, Uniunea Europeană (UE) plănuiește să investească sute de miliarde de euro în cercetarea și inovarea tehnologiilor pentru hidrogen și în dezvoltarea unor astfel de proiecte.

În lumina celor menționate mai sus, noi ne propunem sa redăm în cele ce urmează, cele mai importante aspecte legislative la nivel european si național cu privire la implementarea proiectelor de hidrogen. Pe scurt, legislația națională a fost modificată în vederea facilitării dezvoltării proiectelor de hidrogen, însă în momentul de față, există mai multe prevederi ce pot îngreuna în mod nejustificat implementarea unor astfel de proiecte. Așadar, actualizarea cadrului legislativ național este de esența dezvoltării proiectelor de hidrogen.

Cadrul de reglementare al UE

Întreaga politică energetică la nivelul Uniunii Europene urmărește crearea unor condiții optime pentru integrarea hidrogenului în mixul energetic al Statelor Membre.

Printre cele mai importante demersuri legislative menționăm Pactul Verde European (Green Deal), Legea europeană a climei, Strategia UE privind hidrogenul, RepowerEU, precum și alte propuneri legislative cum ar fi pachetul “Fit for 55”, propunerea unui regulament și a unei directive privind piața internă a energiei regenerabile, a gazelor naturale și a hidrogenului.

Mesajul tuturor actelor normative menționate mai sus este clar: extinderea graduală și sistematică a proiectelor de hidrogen până în anul 2050.

Hidrogenul reprezintă un produs dedicat mai multor piețe

Cea mai importantă caracteristică a hidrogenului este versatilitatea, atât din punct de vedere al producției cât și al modului de utilizare.

Hidrogenul poate fi produs din toate tipurile de surse de energie prin diverse metode de producție. Hidrogenul verde (produs din energie regenerabilă prin electroliză) este cel mai susținut la nivelul Uniunii Europene datorită faptului că modalitate sa de producție nu presupune emiterea de gaze cu efect de seră. Cu toate acestea, cel puțin în perioada tranziției energetice, și hidrogenul albastru (produs din combustibili fosili prin metoda captării și stocării dioxidului de carbon – CCS) precum și cel roz (produs din energie nucleară prin electroliză) sunt din ce în ce mai prezente în politica energetică a UE.

Cu privire la utilizarea hidrogenului, patru piețe diferite ies în evidență: piața gazelor naturale (în cazul în care hidrogenul va fi injectat în sistemul național de transport), piața mobilității (pentru sectorul transporturilor greu de electrificat precum transportul rutier de mare tonaj, transportul maritim și aerian), piața energiei electrice (în cazul în care hidrogenul va fi transformat în energie electrică și injectat în rețeaua electrică națională) sau piața industriei tradiționale.

Considerăm că un prim punct de plecare în creionarea unui cadru legislativ clar este identificarea diferențelor dintre aceste piețe și reglementarea acestora în mod corespunzător (…).

Materialul integral este disponibil aici.