Grup infracţional organizat, evaziune fiscală, spălarea banilor și înşelăciune. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 186/2021

NCPP: art. 36 alin. (1) lit. c) art. 44 alin. (3), art. 50 alin. (1), art. 51 alin. (1), art. 275 alin. (3), art. 339, art. 340 alin. (1); NCP: art. 269 alin. (1), art. 322

Prin Sentința penală nr. 427 din data de 18.03.2021, pronunțată de Judecătoria Ploiești, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 50 alin. (1) rap. la art. 340 alin. (1), art. 36 alin. (1) lit. c) și art. 44 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești invocată de către petenta A. în cauza având ca obiect plângere împotriva soluției de clasare dispusă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin ordonanța din data de 26.05.2020, soluție menținută prin Ordonanța nr. 121/II-2/2000 a procurorului ierarhic superior.

În temeiul art. 51 alin. (1) rap. la art. 340 alin. (1) și art. 44 alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul București.

În baza art. 51 C. proc. pen., a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, la data de 11.03.2021 petenta A., prin apărător a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că plângerea penală formulată de către petentă vizează două presupuse infracțiuni săvârșite de către intimatul B. în cadrul unui dosar instrumentat D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești, or, cât timp în cadrul dosarului de la Ploiești au fost cercetate mai multe infracțiuni, s-a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției de către intimatul B. doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare și că infracțiunea de favorizare a infractorului derivă dintr-o presupusă faptă săvârșită în cadrul unui dosar penal care a fost în instrumentarea D.I.I.C.O.T.-ului. Prin urmare, soluționarea plângerii penale formulată de petentă împotriva soluției de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, aparține Tribunalului București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul București este competent să soluționeze plângerea petentei A. S.A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul judecă în primă instanță: (…) c) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. pen., tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petenta A. S.A. a înregistrat pe rolul Tribunalului București o plângere împotriva soluției de clasare dispusă în Dosarul nr. x/2019 în data de 26.05.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, menținută prin ordonanța nr. 121/II-2/2020 a procurorului ierarhic superior.

În esență, persoana vătămată A. S.A. a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri privată prev. de art. 322 C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.. Numitul B. a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și spălare a banilor, iar prin rechizitoriul întocmit în respectiva cauză s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei cu privire la inculpat în vederea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției. Anterior disjungerii, către structura de parchet menționată a fost comunicată adresa nr. x din data de 05.10.2017, emisă de persoana vătămată, din cuprinsul căreia rezultă că nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 131.539,20 RON, așa încât să se creeze premisele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției. În realitate, conform susținerilor petentei A. S.A., semnătura administratorului C. ar fi fost contrafăcută.

Înalta Curte constată că Tribunalul București este competent să soluționeze plângerea formulată de petenta A. S.A. având în vedere dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen. care stipulează că infracțiunea de favorizare a infractorului este de competenta instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, or instanța competentă să judece infracțiunile care se referă infracțiunea de favorizare a infractorului era Tribunalul București la momentul judecării acordului de recunoaștere a vinovăției.

Deopotrivă, se constată că infracțiunile de bază cercetate se referă la grup infracțional organizat, evaziune fiscală, spălarea banilor, înșelăciune, astfel că infracțiunea de favorizare a infractorului fiind în legătură cu infracțiuni în care urmărirea penală este desfășurată de către D.I.I.C.O.T., care sunt judecate de tribunal în primă instanță, conform dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin analogie și infracțiunea de favorizare a infractorului, dacă s-ar dispune trimiterea în judecată, ar fi de competenta tribunalului.

Drept urmare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, din perspectiva infracțiunilor reclamate, dar și din perspectiva efectuării urmăririi penale pentru o infracțiune de favorizare a infractorului în legătură cu o infracțiune pentru care competența de efectuare a urmăririi penale aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind incidente prevederile art. 44 alin. (3) și art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru considerentele anterior evocate, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin ordonanța din data de 26.05.2020, soluție menținută prin Ordonanța nr. 121/II-2/2000 a procurorului ierarhic superior, în favoarea Tribunalul București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea conflictului de competență vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.