Generalul

24 dec. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1.139

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Generalul Costică Voicu fascinează. Surprinde fermitatea liniilor feței. Zâmbetul. E un bărbat puternic, sobru. Emană încredere. Cucerește. Orice fotografie a sa are voluptatea unui afiș de cinema. Îmi amintește de oamenii legii din filmele americane la care ne înghesuiam în copilărie, stând la cozi interminabile. De acei actori cărora le învățam replicile pe de rost și le repetam apoi săptămâni de-a rândul. Sinceritatea sa uneori irită. Este direct. Preferă să spună lucrurilor pe nume. Vorbește ca personajele de pe banda de celuloid: „N-ai dușmani, n-ai valoare!”, „Trăiește ziua de azi ca și cum ar fi ultima!”. Cel mai tânăr general din Poliția Română nu conduce, s-a cununat și și-a botezat copiii în biserică, asculta Europa Liberă în comunism, are prieteni, nu umblă cu gărzi de corp. Are un singur dușman – timpul, care curge prea repede pentru a-i da răgaz să-și rezolve toate cazurile.

Conferintele lunii noiembrie
”

Legal Point: Sunteți președintele IPA. Sunteți cel mai tânăr general din Poliția Română, ce a însemnat această distincție pentru dumneavoastră la momentul acela?

Costică Voicu: Da, am fost cel mai tânăr general la vremea respectivă, în martie 1992. Pentru mine, personal, sigur că a fost una dintre marile surprize ale timpului de atunci, să nu uităm că se împliniseră 2 ani de la Revoluția din decembrie. Se produsese, la momentul acela, o schimbare de optică, de gândire cu privire la structura Poliției și necesitatea promovării tinerilor cu capacitatea firească a acestora de a produce transformări radicale, atât din punct de vedere concepțional, cât și din punct de vedere organizatoric al Poliției, având în vedere încărcătura deosebită de evenimente care s-a realizat în perioada respectivă și nevoia de a găsi soluții moderne față de evenimente total diferite, cu care fosta miliție nu se confruntase, și, iată, România intrată deja în spațiul european, nu neapărat cu statutul de țară membră a Uniunii Europene, dar, oricum, era în spațiul european, deschiderea era mai mult decât evidentă. Făcusem deja un stadiu de pregătire în Marea Britanie, în legătură cu sistemul britanic de Poliție, și sigur că avansarea aceea la gradul de general-maior, că așa erau gradele atunci, și fiind cel mai tânăr membru din bordul Inspectoratului General al Poliției, atunci se numea „Departamentul Poliției”, a fost pentru mine o mare provocare. Categoric, și această mare provocare a însemnat angajarea mea în construcția unei noi filozofii a Poliției Române, racordată la cerințele europene, la experiența europeană. Țin minte că, chiar atunci, în perioada respectivă, am trimis primul lot de polițiști români care au urmat cursuri postuniversitare la Academia de Poliție din Franța, de la Saint-Cyr, primii zece polițiști cam de aceeași vârstă cu mine, unii chiar foști colegi de generație, împrejurare care a determinat apoi demararea unei profunde și reale reforme, atât în structura organizatorică a Poliției, cât mai ales în pregătirea noii legi de organizare și funcționare a Poliției Române.

Legal Point: Iată că, după ani de zile, după o activitate didactică impresionantă, după foarte multe slujbe pe care le-ați avut, sunteți președintele IPA România. Ce înseamnă IPA și ce înseamnă IPA România?

Costică Voicu: Vreau să vă spun că sunt de multă vreme președintele IPA, Secția Română. Împlinim 20 de ani de la afilierea internațională. Așadar, Asociația Internațională a Polițiștilor cuprinde, la momentul la care discutăm, 66 de secții naționale, deci din 66 de țări, și numără în total undeva aproape de 400 de mii de membri, iar secția noastră națională română se află pe locul II în lume, după Germania, care are 52 de mii de membri, noi avem spre 45 de mii de membri, urmată de Israel.

Legal Point: Sunteți cel mai mare ONG din România, practic.

Costică Voicu: Da, cel mai puternic ONG, cu aproape 45 de mii de membri cotizanți. Fiecare membru are legitimația sa și ne subordonăm statutului internațional. Noi suntem obligați să respectăm statutul internațional, numai cu această condiție și sub această realizare am reușit să obținem afilierea internațională în 1996, noi funcționând din 1994.

„Prietenia poate fi ca orice sentiment, ca orice formă de manifestare a individului, dar poate fi interpretată și într-un sens negativ, și atunci am introdus acest slogan: «Disciplina prieteniei», adică prietenia trebuie consolidată, nu trebuie doar declarată”.

Legal Point: De ce este nevoie de Asociația Internațională a Polițiștilor?

Costică Voicu: IPA este definită ca o stare de spirit, este altceva decât componenta strict profesională, inerent marcată de o anume rigiditate, poate chiar un exces de ordine, IPA înseamnă „dezlănțuirea” polițistului care poate să facă și altceva în afara strict profesionalului. Poate să fie angrenat în activități creative, culturale, sportive, literatură ș.a.m.d.

Legal Point: Deci o abordare multiplă a personalității polițistului, nu doar profesia de birou sau de teren.

Costică Voicu: Atunci când polițistul pleacă de la serviciu, el trebuie să știe că cineva îi oferă această posibilitate de a se manifesta în plan cultural, educativ, de creație literară, pictură, sport, activități care îi permit acestuia să iasă din stresul inevitabil al profesiei, cu întâlniri prietenești, cu elemente de socializare.

Legal Point: Care este lozinca dumneavoastră?

Costică Voicu: Servo per amikeco”, aceasta este lozinca noastră, motto-ul nostru, care înseamnă „Servicii prin prietenie” în limba esperanto, adică ceea ce facem noi și ceea ce oferim o facem din sentimentul acesta de prietenie. Încurajăm dezvoltarea acestor talente, a acestor valori pe care le și descoperim, deci oferim această șansă omului. De exemplu, avem membri IPA care sunt și membri ai Uniunii Scriitorilor. Am să vă arăt ultima carte pe care am lansat-o, o istorie a criminalisticii în România. IPA este cea care încurajează. Am identificat pe cineva care studiază istoria criminaliștilor și l-am încurajat spunându-i să lucreze, pentru că noi vom fi cei care îl vom sprijini să publice lucrarea.

Legal Point: Am înțeles că și adresarea în cadrul asociației dumneavoastră este diferită.

Costică Voicu: Așa este, aici nu există formulări de genul: „Ordonați!”, „Să trăiți!”, „Am înțeles!” Aici discutăm direct: „Dragul meu prieten, dragul meu coleg”, ne tutuim, și asta nu înseamnă lipsă de politețe. Am introdus, în schimb, și un slogan foarte interesant: „Disciplina prieteniei”. Atenție, prietenia poate fi ca orice sentiment, ca orice formă de manifestare a individului, dar poate fi interpretată și într-un sens negativ, și atunci am introdus, nu de foarte multă vreme, acest slogan: „Disciplina prieteniei”, adică prietenia trebuie consolidată, nu trebuie doar declarată. Ea trebuie dovedită și nu poate să se consolideze decât prin această infuzie a unui alt tip de disciplină, o disciplină elegantă, elevată, descătușată.

Legal Point: O disciplină bazată pe coerciție, pe competență și pe empatie. Foarte bună ideea!

Costică Voicu: La noi, toate conferințele naționale pe care le realizăm au o anumită deviză, de exemplu, la cea mai recentă conferință, de acum 3 săptămâni, deviza a fost: „Bucuria prieteniei”. Este un lucru care spune foarte mult. Am să vă arăt și un scurt articol pe care eu l-am publicat în revista noastră, care se intitulează: „Să ne facem timp!”. Dacă o sa-l citiți, o să vedeți ce am îndrăznit să le spun colegilor mei, pentru că, în afara conferințelor naționale, care se organizează o dată pe an, avem conferințele regionale, pe regiunile istorice, mai exact Ardeal, Banat, Țara Românească, Moldova, Dobrogea ș.a.m.d., în care ne adunăm toți reprezentanții și oricine dorește să participe, pe intervalul a 2-3 zile, să comunicăm, să socializăm, să dezbatem teme, să le punem în aplicare.

„Visul meu din liceu a fost acela de a fi profesor de istorie și geografie. Intenția mea foarte fermă în clasa a XI-a a fost să urmez cursurile Facultății de Geografie și Istorie, să devin profesor, asta mi-a plăcut dintotdeauna”.

Legal Point: Sunt deschiși colegii polițiști care nu sunt membri ai asociației dumneavoastră să vină la întâlniri, să vadă, să cunoască?

Costică Voicu: Absolut – ritmul înscrierilor este deosebit. Am să vă pun la dispoziție niște date ca să vedeți cum de suntem noi pe locul II în lume. Franța are 2.500 de membri, iar președinta este o doamnă polițist, comisar, care, într-o vizită în Franța fiind, m-a întrebat cum am făcut noi să ajungem la 44 de mii (există o dinamică, câți membri avem, câți au intrat, câți se retrag din diferite motive, unii se pensionează, pierderi firești), și am răspuns că prin această ofertă teribilă prin care oamenii văd ce facem și vin cu multă plăcere, aici nu există obligativitate, nu există normă, și atunci gradul de atractivitate crește. Deci trebuie să ai și inițiativă. Vă dau un exemplu de inițiativă avută acum 10 ani, și anume să înființăm o regiune distinctă pentru studenții Academiei de Poliție, eu fiind și rectorul Academiei timp de 8 ani de zile. Studenții de anii III-IV, deja copți, să spunem așa, au venit și și-au exprimat dorința de a deveni și ei membri. A fost o idee foarte bună și am stat și ne-am gândit câți sunt, cum să ne constituim ș.a.m.d. Când ne-am întrunit la Congresul Internațional anual, acum este în Cipru, anul trecut a fost în Germania, am informat Congresul în legătură cu această inițiativă a noastră. Unii au aplaudat-o, alții au criticat-o, invocând faptul că studenții de anii III-IV nu au încă statutul de polițist. Adevărat că nu aveau statutul de polițist, dar aveau statut special, care le permitea tocmai deschiderea acestui orizont. Iar acum toată lumea din cele 66 de țări urmează exemplul de a avea tineri atrași în acest univers al prieteniei.

Legal Point: E una să pleci în viața de polițist cu o altă viziune, decât să pleci înregimentat.

Costică Voicu: Să nu uităm că trebuie să plecăm de la niște realități. Poate de unele dintre ele ne este teamă să vorbim așa, într-o expresie sau într-o idee foarte dezvoltată, și anume că mediul profesional este distorsionant pentru personalitatea fiecărui polițist, indiferent de vârsta pe care o are, este nevoie de evadarea aceasta dintr-o închistare, dintr-o rigiditate determinată de multeori obiectiv, și atunci îi dai această posibilitate omului când îl inviți la un concurs de pescuit sau un campionat de fotbal.

De exemplu, avem Cupa IPA la fotbal, care cuprinde, din fazele preliminare până la finală, 112 mini-echipe, am avut turneul final la Centrul Olimpic de la Izvorani. Campioana, câștigătoarea Cupei României, a plecat la IPA Olanda, susținută și financiar de sponsori și de posibilitățile pe care le avem. Avem relații internaționale excepționale.

Legal Point: Polițistul de acolo vine cu o altă viziune, cu o altă abordare a vieții.

Costică Voicu: Există la nivel internațional o practică, așa-numitele săptămâni ale prieteniei. Noi am organizat, în 2011, primul Congres Internațional la Rin Grand Hotel, unde au participat 58 de țări, după care a urmat Săptămâna Prieteniei.

Legal Point: Trecem puțin de granița IPA, pentru că vreau amănunte și despre dumneavoastră. În calitate de polițist, care a fost cel mai spectaculos caz pe care l-ați rezolvat sau la care ați dat idei pentru rezolvare?

Costică Voicu: Da, acum întrebarea se împarte în două: cazuri de dinainte de ’89 și cazuri după ’89. Voi face referire și la cele de dinainte de ’89, tocmai pentru a reliefa dimensiunea criminalității. Eu am lucrat în domeniul combaterii criminalității economico-financiare, aceasta a fost specializarea mea. Au fost celebrele cazuri: Bachus, cu marele lot de infractori care, sub conducerea celebrului Ștefănescu, în industria vinului, produceau și comercializau băuturi alcoolice, Carpați Brașov, OJT Predeal (numărul de arestați la vremea respectivă a fost de peste 100 din grupurile de atunci), destructurarea unei rețele de comercializare a cărnii, a abatoarelor, carmangeriilor, restaurantelor, hotelurilor ș.a.m.d. După Revoluție, în schimb, cele mai reprezentative cazuri au fost Banca Dacia Felix, unde Sever Mureșan a fost actor principal în această cauză, după aceea Credit Bank, Caritas, cu întregul lui sistem piramidal și toate ciupercile care existau atunci, a urmat apoi renașterea creditului bancar românesc, Bankcoop, Băncile populare, FNI-ul, care a început de când eram eu comandantul Poliției Naționale.

Legal Point: O mică paranteză, despre monedele noi, digitale, de tip bitcoin, onecoin, ce credeți sau aveți îndoieli?

Costică Voicu: Eu unul mă îndoiesc, nu sunt specialist în zona aceasta, dar cred că este o metodă speculativă, o monedă speculativă care nu are acoperire după cât putem gândi noi, că orice monedă trebuie să aibă o acoperire după structura clasică a definițiilor pe această temă. Mai degrabă cred că este un act de mare înșelătorie.

„Noi ne aflăm într-o criză a dreptului, dar nu avem un drept al crizei, adică remediul. Toată viața noastră suntem într-o criză, dar care este medicația pe care trebuie s-o administrăm acestei crize, acestei boli?”

Legal Point: Vă place mai mult la catedră sau la dezlegarea problemelor misterioase?

Costică Voicu: La catedră îmi place, de fapt, vreau să vă spun că visul meu din liceu a fost acela de a fi profesor de istorie și geografie. Intenția mea foarte fermă în clasa a XI-a a fost să urmez cursurile Facultății de Geografie și Istorie, să devin profesor, asta mi-a plăcut dintotdeauna. În schimb, a venit mai târziu această ofertă mai tentantă, de a deveni ofițer de poliție, și am făcut pasul spre studiile juridice și, inevitabil, spre cele specializate de poliție.

Legal Point: N-ar trebui să existe o colaborare mai strânsă între polițiștii de investigații și cadrele didactice pentru deslușirea unor cazuri dificile?

Costică Voicu: Prima idee care trebuie exprimată este aceea că, în cercetarea în general a acestor cazuri, primează orgoliile instituțiilor, ambițiile unora de a spune că numai el știe să rezolve cazul ăsta și că-l va duce până la capăt.

Legal Point: Așa cum vedem în filmele americane între CIA și FBI.

Costică Voicu: Vreau să vă spun că și înainte erau asemenea cazuri, nu erau așa mediatizate. Îmi amintesc o mare cauză penală, dispariția a două nemțoaice la Poiana Brașov în 1972, cazul Anca, despre care Horia Tecuceanu a scris și care a fost, până la urmă, o eroare judiciară, cazul Râmaru etc. În cazul infracțiunilor cu autori necunoscuți, AN-urile, de o anumită gravitate, gen omoruri ș.a.m.d., se deschideau așa-numitele „acțiuni informative” de către Poliția judiciară specializată pe omoruri, de exemplu. În acest complex de activități informative operative erau atrași, incluși de la început, specialiștii, nu numai ofițerul de poliție judiciară, ci și criminalistul, și criminologul, și psihologul, și sociologul, și procurorul, și lucrau în echipe pe variante, pe ipoteze, pe cerc de bănuiți ș.a.m.d.

Legal Point: Ce se întâmplă astăzi?

Costică Voicu: Se întâmplă exact ce vă spuneam, adică starea exacerbată a orgoliilor.

Legal Point: Înțeleg, dar când nu găsești soluții, de ce să nu ceri ajutor?

Costică Voicu: Păi tocmai, fiindcă ei cred, într-un mod eronat, în faptul că el sau ei, mini-echipa respectivă, va/vor duce cazul până la capăt.

Legal Point: Nu există un termen? Dacă nu terminați până la o anumită dată, să fie chemați și alții cu minți luminate?

Costică Voicu: Pe anumite cazuri se lucrează într-o asemenea manieră, consultări, puncte de vedere, opinii, dar, vedeți, una este atragerea strict a specialiștilor într-o anumită cauză, pentru că totul se rezolvă, până la urmă, în probatoriu, administrat, și alta este analiza postcondamnatorie. Atunci când cazul X se analizează din perspectivă psihologică, psihiatrică, sociologică, criminologică, contextualizarea etc., când specialiștii extrag din cazurile respective geneza actului criminal, adică ce l-a determinat să treacă la un act criminal de o barbarie teribilă. Asta înseamnă un pic altceva. Extragerea din cazuistică a celor mai importante concluzii, împrejurări, care ajută în mediul universitar, în mediul de pregătire a polițiștilor, a procurorilor foarte mult pe această temă. Managementul investigării și cercetării diferitelor categorii de infracțiuni judiciare, economice ș.a.m.d., pe piața de capital, celebrul caz Patriciu, despre care ați auzit, eu am scris o carte, „Criminalitatea corporatistă”, despre marile corporații criminale, alt exemplu ar fi Volkswagen-ul, prăbușirea lui Lehman Brothers din America și începutul crizei în 2008, marele jafuri bancare, prăbușirea băncilor, credite date aiurea, adică nu e nimic nou sub soare. Problema este că trebuie să avem un aparat strict specializat, care, înainte de ’89, exista. Știți foarte bine situația cu restituirile de proprietăți de la ANRP, am întrebat și eu care a fost ofițerul de poliție care a supravegheat acest obiectiv. Nu există. Păi cum e posibil? Vorbim de o agenție a statului român care trebuie protejată de către o altă instituție, care se cheamă „Poliție”. Păi cum e posibil ca nimeni să nu știe ce se întâmplă? Care este ofițerul de poliție care supraveghează entitățile bancare? Nimeni!

Legal Point: Aici trebuie modificată legea, aici trebuie intervenit serios și din partea cadrelor didactice, din partea dumneavoastră și a colegilor, și nu numai, trebuie făcute sesizări la comisiile parlamentare, într-un cadru legal.

Costică Voicu: Vedeți dumneavoastră, noi ne aflăm într-o criză a dreptului, dar nu avem un drept al crizei, adică remediul. Constatăm că suntem în criză, dar ce facem? Toată viața noastră suntem într-o criză, dar care este medicația pe care trebuie s-o administrăm acestei crize, acestei boli? Pentru că există o patologie socială care se umflă și simptomele sunt extrem de estompate în subterane, afacerea cu medicamente, nu există consecvență economică, financiară, cum e și falimentarea ASTRA, acolo sunt numai afaceri, clar.

Legal Point: Vă văd un lider plin de vervă și probabil că asta se datorează darurilor carismatice cu care v-ați născut și instruit pe parcursul educației, dar v-ați temut vreodată pentru viața dumneavoastră?

Costică Voicu: Nu. Niciodată. Eu întotdeauna am avut principiul: „Trăiește ziua de azi ca și cum ar fi ultima!” Frica, în sens biologic, n-am simțit-o niciodată, vreau să vă spun că atunci când eram comandantul Poliției Naționale, sediul era în Ștefan cel Mare, eu locuiam la Obor, pe strada Mașina de Pâine, și plecam la serviciu pe jos, ca să am timp să mă gândesc la ce fac în ziua respectivă. Mă întreba un ziarist la vremea respectivă: „Cum de nu aveți gărzi de corp, pistoale? Nu vă este frică?” Erau timpurile cu Fane Spoitoru etc. Eu cred că tocmai un astfel de comportament dă încredere oamenilor, pentru că, dacă omul obișnuit, vecinul meu, de exemplu, se uită pe balcon și îl vede pe șeful Poliției Naționale în mașini blindate, ca să nu vină mafioții să-l împuște… Nu, n-am avut niciodată sentimentul de frică. Am avut un alt gen de teamă, aceea că trece timpul prea repede și nu pot să rezolv cazurile din considerente care nu țineau neapărat de capacitatea mea și a colegilor mei, pentru că marile realizări, munca de poliție și de combatere a criminalității sunt rezultatul lucrului în echipă. Aici sufăr eu un pic, când văd că nu se dă Cezarului ce-i al Cezarului acelor oameni care muncesc în echipă de dimineața până seara, alături de tine. Eu am avut probleme foarte serioase atunci când am fost schimbat din funcția de șef al Poliției, sigur, din considerente politice. Fac o mică paranteză să spun că, în Vinerea Mare a Paștelui din 2014, primesc un telefon de la fostul ministru Gavril Dejeu, cel care m-a schimbat din funcție. Mare surpriză, nu-i știam numărul de telefon, nu-l aveam în agenda telefonului și am răspuns, urările de rigoare, „v-am sunat pentru un lucru, să-mi cer iertare pentru faptul că v-am schimbat din funcția de șef al Poliției Naționale în 1997”. I-am mulțumit și mi-a zis că a fost cea mai mare greșeală a lui, în condițiile și contextul politic ale timpului de atunci.

Asta apropo de dorința de a face ceva, plus că eu am fost adeptul unei analize obiective a Poliției. La bilanțul Poliției pe anul 1996, ținut pe 17 ianuarie 1997, la care a participat și președintele Constantinescu, primele cuvinte au fost: „Felicit Poliția Română!” Mai mult de jumătate din sală erau ziariști, pentru că eu, pentru transparență, am zis să participe și ei.

Legal Point: Un om cu o carieră ca a dumneavoastră cu siguranță nu are doar prieteni, ci și adversari. Cum ați trecut peste toate acuzațiile de-a lungul vremii, de colaborator, de corupt ș.a.m.d.? Care a fost resortul interior al succesului dumneavoastră?

Costică Voicu: N-ai dușmani, n-ai valoare! Curățenia, universul interior construit foarte sănătos pe sinceritate, pe cinste. Eu nici măcar nu am permis de conducere. Cred că sunt unicat în lume, ca un general de poliție să nu aibă permis de conducere, asta din cauza faptului că la examenul medical mi s-a spus că am discromatie parțială și că nu am voie să conduc. Aș fi putut să obțin permisul dacă voiam, apropo de ce am discutat mai devreme, dar tăria interioară, cinstea și propria imagine sunt cele mai importante și, astfel, niciodată nu mi-a fost teamă de falșii dușmani, mulți și încrâncenați împotriva mea. Mi-aduc aminte că am dat un prim interviu în 1990 lui Constantin Munteanu, de la Europa Liberă, mai ales că eu ascultam Europa Liberă, eu am și fost cununat în biserică, mi-am botezat copilul în biserică, am adus fotografii de la nunta mea, asta era în 1976, apropo de opreliștile comuniste, sunt exagerări. Nimeni nu mi-a interzis, nimeni nu m-a sancționat, mai ales că eram secretar de partid. Niciodată nu mi-a fost rușine. Am fost așa cum a trebuit să fiu și totdeauna am plecat de la ideea că, dacă n-ai dușmani, nu ai valoare, nu te bagă nimeni în seamă, adică ești un anonim, ești un șters în ultimă instanță. Mă întâlnesc și astăzi cu colegi, am avut acum întâlnirea promoției. Eu sunt promoția 1973 și am avut o întâlnire la Sinaia, câți am mai rămas, vreo 39 de colegi cu soțiile, îmi spuneau că apăream des la televizor și că abia așteptau să mă vadă pentru că spuneam lucrurilor pe nume. Desigur că am primit și critici. Eu sunt cadru didactic de 35 de ani. Când eram locotenent major, eram deja lector universitar la Academia de Poliție, tot ceea ce însemna specializare pe economico-financiar, Poliția Economică, cum îi zicea înainte. Apoi am translat pe zona dreptului, la Universitatea Româno-Americană.

Legal Point: Care a fost cea mai frumoasă teză de doctorat pe care ați coordonat-o dumneavoastră până acum?

Costică Voicu: N-aș vrea să neîndreptățesc pe cineva, am aproape 50 de doctori, dar cea mai frumoasă a fost „Criminalitatea în domeniul protejării patrimoniului cultural național al României”, scrisă de răposatul Ioan Geamănu, un polițist de mare excepție, un cercetător extraordinar, am și publicat împreună cu el cartea respectivă, „Criminalitatea în domeniul protejării patrimoniului cultural național al României”, furturile de opere de artă, de brățări dacice, de kosoni fiind printre cele mai importante, însă cuprinde o analiză extrem de pertinentă și cu propuneri, pentru că farmecul unei teze de doctorat este de a exprima un punct de vedere însoțit și de o propunere, astfel ca lucrurile să meargă bine, propuneri de modificare a legii, de completare. Și atunci, în urma acelor propuneri, s-au reînființat compartimente specializate, Poliția economică pe protecția patrimoniului cultural național. Le-au desființat din cauza primei legi privind Constituția României după Republica Socialistă România, prima lege care a fost abrogată, Legea nr. 63/1974 privind ocrotirea Patrimoniului Cultural Național al Republicii Socialiste România, ca să poată să scoată din țară tot, pentru că legea interzicea asta. Era o lege făcută după modelul francez, și atunci s-a dat liber și-au plecat valori impresionante din patrimoniu.


Generalul was last modified: decembrie 24th, 2018 by Costică Voicu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Costică Voicu

Costică Voicu

Este general în cadrul Poliției Române, dar și președintele IPA România.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter