Frauda în corporații: un cost operațional?

Ca specialiști în conformitate și în prevenirea fraudelor interne, care asistă zi de zi la dificultățile întâmpinate de clienții noștri cu frauda din corporații, i-am încurajat mereu pe aceștia să dezvolte și să mențină o cultură de conformitate. I-am sfătuit cu privire la beneficiile unui mediu de lucru în care domnește conformitatea și ale unui sistem personalizat de conformitate și protecție la risc. Dar, înainte de toate, am încercat să îi învățăm că frauda internă nu trebuie privită ca un cost operațional inevitabil.

Cu toate acestea, uitându-ne mai atent la ceea ce până acum a fost prezentat drept un simplu mit, nu putem să nu ne întrebăm dacă, mai ales în anumite culturi, cum este a noastră, frauda nu ar trebui să fie considerată un cost operațional normal. Chiar dacă pare o afirmație extrem de dură, dacă ar fi să luăm în considerare contextul economic și social al unui stat, am putea ajunge să conștientizăm o realitate dureroasă: în cele mai multe sectoare de activitate, frauda internă este inevitabilă, iar managerii și acționarii ajung de foarte multe ori să direcționeze bugete generoase către măsuri de reacție, în locul unor strategii de prevenție. Un factor important care contribuie la acest lucru este sistemul legislativ și activitatea generală a ministerului public din statul în care compania activează.

Fără a ne dori să punem legiuitorul sau procurorii într-o lumină proastă, am sumarizat mai jos principalele dificultăți întâmpinate de noi în demersul de a dezvolta și susține o organizație care respectă rigorile de conformitate:

1.  Fondurile și bunurile publice sunt considerate, în continuare, mai valoroase decât fondurile și bunurile private

Orice manager sau acționar care s-a confruntat cel puțin o dată cu un caz de fraudă internă a fost nevoit să analizeze necesitatea sau oportunitatea de a formula o plângere penală împotriva angajatului sau angajaților în culpă. De îndată ce a fost sfătuit de către consultanții săi cu privire la existența sau lipsa caracterului penal al fraudei în cauză, acest manager sau acționar a fost nevoit să se axeze, mai degrabă, pe dificultățile practice care derivă din formularea și susținerea unei plângeri penale, și nu pe aspectele legale. Se va obosi cineva să ia în considerare această plângere? Sunt obligat să formulez o plângere penală ca să protejez compania? Mă pot baza pe faptul că procurorii au fost pregătiți să înțeleagă diferențele dintre sectorul public și cel privat? Costurile aferente acestei plângeri penale vor depăși prejudiciul pe care l-a suferit compania ca urmare a fraudei cu care mă confrunt? Și acestea sunt doar câteva dintre întrebările uzuale pe care un manager este forțat să și le adreseze (…).

Materialul integral poate fi consultat aici.