Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 231/A/2018

NCPP: art. 16 lit. f), art. 320, art. 321, art. 322, art. 396 alin. (6); L. nr. 51/1995: art. 3 alin. (1) lit. c)

Prealabil, Înalta Curte constată că în fața instanței de apel cauza a avut termen de judecată la data de 26 septembrie 2018, când a fost încuviințată cererea de probe solicitată de apărătorul inculpaților constând în înscrisuri și au avut loc dezbaterile.

În ceea ce privește apelul formulat de inculpata B., Înalta Curte constată că inculpata a decedat la data de 27 august 2018, la dosar fiind depus certificatul de deces al acesteia . Având în vedere faptul că decesul inculpatei a survenit în cursul judecării apelului, instanța va face aplicarea art. 16 lit. f) C. proc. pen. și va dispune încetarea procesului penal față de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul A. se constată că acesta a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte va indica prealabil coordonatele normative în care poate fi soluționat conflictul de drept dedus judecății (fals în înscrisuri sub semnătură privată), în vederea stabilirii elementelor necesare angajării răspunderii penale.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În aplicarea textului de lege mai sus indicat, Înalta Curte reține ca fiind corectă evaluarea instanței de fond în sensul că faptele reținute în sarcina inculpatului A. îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

I. Situația de fapt:

Instanța de control judiciar văzând conținutul probelor administrate în fața sa, respectiv înscrisurile atașate declarației de apel, care însă nu au caracter de noutate, existând deja la dosar, va reține aceeași situație în fapt și în drept. În acest context, Înalta Curte susține că în calea de atac, principiile nemijlocirii, oralității, contradictorialității și caracterul devolutiv al apelului, presupun reformarea celor reținute de prima instanță pe baza probelor administrate direct, atunci când se pune problema reevaluării bazei factuale ori vinovăției. Or inculpații s-au mărginit să invoce probele deja administrate în faza anterioară, care nu sunt apte ori suficiente să susțină lipsa intenției în contextul conduitei ilicite dovedite.

II. Evaluarea conduitei procesuale

Înalta Curte constată că inculpatul a avut o atitudine de negare a faptelor reținute în sarcina sa considerând că semnătura de la rubrica „împrumutător” de pe contractul de împrumut din data de 15.06.2008 a fost executată de persoana vătămată C.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că din actele existente la dosarul cauzei deși nu s-a stabilit cu certitudine contrafacerea semnăturii părții vătămate.

Înalta Curte constată că la data de 16.06.2008 inculpatul A. a încheiat contractul de comodat cu persoana vătămată C. în vedere stabilirii domiciliului acesteia la inculpați, iar în calitatea sa de avocat, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 a atestat data, identitatea părților și conținutul actului, deși chiar acesta era una dintre părțile semnatare.

Cu toate acestea, în condițiile atestării contractului de comodat în care inculpatul era parte, inculpatul nu a înțeles să ateste contractul de împrumut din data de 15.06.2008, deși fusese încheiat cu o zi înainte de încheierea contractului de comodat. Mai mult, registrul în care trebuia consemnată atestarea contractului de comodat nu a mai fost găsit.

În acest punct de analiză, instanța de apel constată că în mod judicios s-a apreciat de instanța de fond că semnătura de la poziția împrumutător de pe contractul de împrumut din data de 15.06.2008 nu aparține persoanei vătămate C., inculpatul neputând oferi o explicație plauzibilă pentru care nu a atestat data, identitatea părților și conținutul contractului de împrumut, astfel cum a procedat, la o zi distanță, cu contractul de comodat, în care inculpatul era parte. Dacă inculpatul ar fi fost de bună credință și ar fi încheiat contractul de împrumut în condițiile menționate la data de 15.06.2008, astfel cum a susținut pe parcursul procesului penal, ar fi procedat la atestarea conținutului, datei și identitățile părțile astfel cum a procedat o zi mai târziu. Or, modalitatea în care acesta a acționat denotă faptul că inculpatul a încheiat contractul de împrumut, ulterior, pentru a nu restitui persoanei vătămate suma de 15.000 de euro la momentul la care aceasta i-a solicitat.

Independent de aceste considerații, Înalta Curte, văzând pozițiile inculpatului și părții vătămate, constată lipsa consimțământului părții vătămate la încheierea contractului de împrumut. Contractul de împrumut, încheiat la data de 15.06.2008 constituie un act fals deoarece prin redactarea de către inculpatul A. și semnarea de către inculpata B. la rubrica „împrumutat” s-a atestat o situație neconformă realității, în sensul împrumutării sumei de 15.000 euro pe o perioadă de 10 ani.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a stabilit că probele administrate sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului A. și să angajeze răspunderea penală a acestuia.

Pentru evaluarea individualizării judiciare se reține conduita inculpatului în cursul procesului penal care s-a înscris în parametrii de negare a elementelor esențiale angajării răspunderii penale, în contextul calității sale de avocat care presupune o înțelegere superioară a condițiilor și consecințelor actelor juridice. Amintim că, în prezenta cauză, conduita infracțională este generată și potențată de modalitatea nașterii și derulării unor raporturi juridice ce au depășit sfera licitului civil devenind infracțiuni.

Față de cele anterior relevate, în acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înscrisul falsificat fiind folosit, ulterior, cu ocazia audierii inculpaților de lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă evaluarea a criteriilor generale prevăzute de art. 74 din C. pen., iar pedeapsa de 1 an închisoare este judicios stabilită și aptă pentru a-l determina pe inculpat să conștientizeze consecințele conduitei sale ilicite.

Luând în considerare criteriile mai sus evocate, instanța de apel, în acord cu prima instanță apreciază că amânarea aplicării pedepsei aplicate inculpatului A. este aptă și necesară creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor și asumării consecințelor produse prin săvârșirea acestora.

Astfel, în considerarea celor anterior arătate se va dispune menținerea modalității de executare, a termenului de supraveghere și a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de control judiciar constată că inculpatul a plătit persoanei vătămate C. suma de 15.000 euro.

De asemenea, Înalta Curte constată că partea civilă a fost asistată de apărător ales, aceasta depunând la dosarul cauzei chitanța din care rezultă onorariul de avocat, drept pentru care va obliga inculpatul la plata sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli efectuate de partea civilă.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, hotărârea penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal față de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

Va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei hotărâri.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.