Exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local. Nulitatea recursului (NCPC, L. nr. 198/2004)

24 sept. 2021
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 80
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 284/2021

NCPC: art. 105 alin. (2), art. 282, art. 304, art. 316; L. nr. 198/2004: art. 15; L. 33/1994: art. 25, art. 26 alin. (2), art. 35

Campanie Craciun UJmag 2020

Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

1. Cât privește recursul împotriva „încheierilor premergătoare din apel”, Înalta Curte arată că, în lipsa recurării în concret a unor încheieri, respectiv în lipsa criticilor formulate împotriva unor încheieri identificate de către recurenți prin data la care au fost pronunțate, nu poate fi făcută o verificare a legalității tuturor încheierilor pronunțate de curtea de apel în prezentul dosar.

Aceasta deoarece, alin. (3) al art. 282 C. proc. civ., conform căruia, apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare, a fost abrogat în urma modificării art. 282 C. proc. civ. prin art. 93^1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000. În consecință, în aplicarea art. 316 C. proc. civ., partea care consideră că s-a produs o încălcare a dispozițiilor legale pe parcursul derulării procesului în etapa apelului, trebuie să deducă analizei instanței de control judiciar acele aspecte, prin arătarea încheierii pronunțate la termenul la care s-au săvârșit respectivele neregularități procedurale, precum și prin prezentarea argumentelor pe care se întemeiază critica formulată.

Cum recurenții nu au procedat în sensul menționat, legalitatea încheierilor pronunțate de curtea de apel în soluționarea apelului exercitat împotriva sentinței civile nr. 904 din 3 iulie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă nu mai poate fi pusă în discuție;

2. Cât privește recursul împotriva deciziei civile nr. 1242A din 12 octombrie 2020, criticile s-au axat pe două aspecte:

– momentul la care a operat exproprierea;

– modul în care s-a stabilit valoarea despăgubirilor.

Referitor la momentul la care a operat exproprierea în cauză, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 15 din Legea nr. 198/2004, în vigoare la data declanșării procedurii de expropriere a imobilului în litigiu, conform cărora transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.

Instanța de apel a prezentat întregul parcurs al procedurii de expropriere ce a fost inițiată cu privire la imobilul în litigiu, reținând în mod corect că nu se poate ține cont de prima procedură de expropriere, câtă vreme aceasta a fost abandonată urmare chiar a poziției exprimate de către proprietari.

Astfel, s-a arătat că prin notificarea nr. x/5.08.2007, Primăria Municipiului București i-a notificat pe reclamanți în sensul că prin Hotărârea CGMB 267/2.11.2006, zona în care se află imobilul din str. x I.Sisești, nr. 3C, a fost declarată „zonă de utilitate publică de interes local” în vederea realizării lucrării „supralărgire str. x I.Sisești – bd. x de la Brad”, propunându-se despăgubiri în cuantum de 398.630 RON pe baza raportului de evaluare.

Deși reclamanții au formulat întâmpinare în cadrul procedurii de expropriere, Municipiul București a sesizat Tribunalul București, secția a III-a civilă pentru a dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 107 mp și împrejmuire. Prin sentința civilă nr. 471/7.03.2008, cererea a fost respinsă ca prematur formulată ca urmare a sesizării instanței anterior parcurgerii procedurii prealabile, respectiv anterior soluționării întâmpinării formulate de reclamanți, prin hotărâre a comisiei constituită conform Legii nr. 33/1994, în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994.

Această primă procedură a fost abandonată de expropriator, consecință a faptului că a fost contestată prin întâmpinarea făcută de către reclamanți. Or, față de poziția adoptată de reclamanți, care au înțeles să formuleze întâmpinare cu privire la evaluarea inițială, instanța de apel a subliniat în mod corect că ei nu se pot prevala de dispozițiile art. 4 alin. (9) din H.G. nr. 434/8.04.2009, în sensul că orice documentație tehnică sau de evaluare realizată anterior intrării în vigoare a prezentelor norme sau întocmită în temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se consideră valabilă. Altfel spus, evaluarea făcută în cadrul procedurii contestate de către reclamanți nu poate fi socotită valabilă la solicitarea celor care au contestat-o inițial, neexistând un text de lege care să permită proprietarului sau celorlalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere revenirea asupra poziției inițiale, exprimate prin întâmpinare.

Original Black Friday pe UJmag.ro!

Prin HCGMB 52/24.02.2009 s-a solicitat emiterea de către Guvern a unei hotărâri privind aprobarea continuării procedurii de expropriere pentru imobilele rămase de expropriat în vederea finalizării lucrării de interes public local, fiind emisă Hotărârea Guvernului nr. 592/2010 privind declanșarea procedurii de expropriere în baza Legii nr. 198/2004. În cadrul acestei noi proceduri de expropriere, după refuzarea de către expropriat a ofertei de despăgubire, despăgubirea a fost consemnată la data de 21.10.2010 prin ordinul de plată x/2010.

Față de cele ce preced, rezultă că instanța de apel a reținut în mod corect că exproprierea prin transferul dreptului de proprietate s-a produs la nivelul anului 2010 – întrucât procedura începută în anul 2008 nu a fost finalizată, contrar celor susținute de către reclamanți referitor la continuitatea acesteia -, în condițiile în care procedura de expropriere a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 592/2010, iar expropriatorul a consemnat despăgubirea la 21 octombrie 2010, urmare a refuzului de către expropriat a ofertei de despăgubire.

Pe cale de consecință, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 198/2004, critica formulată neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au fost respectate totodată și cele statuate prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale în sensul că la stabilirea despăgubirilor se impune ca evaluarea să se facă prin raportare la momentul exproprierii, respectiv al transferului dreptului de proprietate, și nu la data întocmirii raportului de expertiză, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994, o soluție contrară fiind de natură a încălca dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, despăgubirea ce s-ar stabili nemaifiind una justă.

Cât privește critica referitoare la modul în care s-a stabilit valoarea despăgubirilor, Înalta Curte remarcă faptul că, invocând nesocotirea prevederilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, recurenții arată că instanța a stabilit despăgubirile raportându-se la un singur contract de vânzare-cumpărare și nu a luat în considerare hotărârea judecătorească obținută de un vecin al reclamanților, în sensul stabilirii unei despăgubiri de 1800 euro/mp.

Critica nu poate fi primită. În etapa apelului, pentru a răspunde aspectelor invocate de către reclamanți prin motivele de apel, a fost efectuată o nouă expertiză având ca obiectiv determinarea valorii de piață a imobilului din str. x, compus din teren în suprafață de 107 mp și împrejmuire de 41 mp, raportat atât la nivelul anului 2008 cât și la nivelul lunii iulie 2010.

În aprecierea raportului de expertiză efectuat în apel, instanța a arătat că valoarea despăgubirii stabilite de experți pentru luna decembrie 2008 este de 131.521 RON, iar pentru luna octombrie 2010 este de 141.066 RON.

Pentru a ajunge la aceste valori, instanța a arătat că în cadrul expertizei, din cele 5 comparabile obținute în cadrul demersurile efectuate pe parcursul judecării apelului, experții au reținut doar două, fiind înlăturate contractele de vânzare-cumpărare nr. x/21.02.2008, nr. y/17.11.2010 și 1195/30.08.2010 față de obiectul acestora: apartamente cu loc de parcare; teren în suprafață mare cu construcție D+P+1E. În cadrul obiecțiunilor formulate, apelanții au criticat faptul că experții nu au avut în vedere oferte de vânzare de pe piață, însă Curtea a constatat în mod corect că acest lucru nu a fost solicitat nici prin motivele de apel și nici la momentul stabilirii obiectivelor expertizei.

Au fost reținute în cadrul expertizei ca fiind comparabile similare contractele de vânzare-cumpărare nr. x/17.04.2007 și nr. y/15.03.2010, ambele fiind folosite pentru determinarea despăgubirilor atât la nivelul anului 2008, cât și la nivelul anului 2010, însă în niciuna dintre variante nu s-a ajuns la o valoare superioară celei stabilite de către expropriator.

Având în vedere că la data de 21 octombrie 2010 a fost consemnată cu titlu de despăgubire pentru imobilul în litigiu propus pentru expropriere suma de 144.624 RON, în temeiul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 5 din 22 iulie 2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Înalta Curte constată că cele reținute de instanța de apel, atunci când a apreciat că soluția primei instanțe de fond de respingere a cererii introductive de instanță este una temeinică și legală, sunt justificate, de vreme ce valorile stabilite prin raportul de expertiză din apel, atât la nivelul anului 2008, cât și la nivelul anului 2010 sunt inferioare celei consemnate de expropriator.

Un alt argument invocat de recurenți în susținerea nelegalității hotărârii atacate, este acela că instanța de apel nu s-a raportat și la valorile din grila notarilor publici. Nici acest argument nu poate fi primit, în condițiile în care, în finalul hotărârii recurate, instanța a arătat că, inclusiv prin raportare la grila notarială aferentă anului 2010 depusă la filele x din vol. III, nu rezultă o valoare superioară a terenului liber (50 euro/mp).

În fine, s-a invocat faptul că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 conform cu care, dacă în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Recurenții nu au argumentat și motivele pentru care consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea textului sus-arătat, cu atât mai mult cu cât instanțele de fond au avut a răspunde exact acestei probleme: dacă exproprierea s-a produs în anul 2010, urmare a unei proceduri noi, de sine-stătătoare, ori în anul 2008, fiind doar continuată în anul 2010.

Având în vedere cele expuse anterior, Înalta Curte consideră că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor art. 25-26 și 35 din Legea nr. 33/1994, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În debutul motivelor de recurs s-au invocat prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., fără însă ca în dezvoltarea motivelor de recurs să se regăsească critici în sensul că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2); hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, indicarea formală a unor texte de lege, nesusținută de aspecte care să constituie temei pentru verificarea respectării/nesocotirii acestora, nu este de natură să antreneze verificarea din oficiu de către instanța de recurs a legalității hotărârii atacate.

Sursa informației: www.scj.ro.

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local. Nulitatea recursului (NCPC, L. nr. 198/2004) was last modified: septembrie 23rd, 2021 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter