Exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Contestație respinsă ca inadmisibilă (NCPP, Constituţia României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 727/2020

Constituția României: art. 129; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1, art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2)

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III^1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Petentul A. a înțeles să formuleze o cale de atac, intitulată „contestație, contestație în anulare” împotriva deciziei penale nr. 466 din data de 18 iunie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 199 din data de 14.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere că, în cauza în care a fost pronunțată hotărârea atacată, contestația în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri rămasă definitivă în fața instanței de apel, în mod corect aceasta a fost soluționată printr-o decizie, în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare, hotărâre care, conform legii, este definitivă.

În situația în care calea de atac formulată de petentul A. ar fi calificată ca o contestație, Înalta Curte reține că, potrivit art. 425^1 C. proc. pen., contestația se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Așa cum s-a arătat deja, hotărârea împotriva căreia petentul a înțeles să declare calea de atac (decizia penală nr. 466 din data de 18 iunie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020) este definitivă, astfel încât este inadmisibilă o contestație formulată împotriva acestei hotărâri.

În ceea ce privește mențiunea din cerere, în sensul că prezenta cale de atac ar fi o contestație în anulare, Înalta Curte reține că o astfel de cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată. Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanța de judecată).

Conform dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației. În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din dispozițiile art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiționată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare.

Instanța reține că nu toate hotărârile penale definitive sunt susceptibile de contestație în anulare; în art. 426 din C. proc. pen. sunt precizate hotărârile care pot fi atacate cu contestație în anulare, în raport de cazurile invocate.

Astfel, sunt supuse contestației în anulare deciziile penale definitive ale instanțelor de apel prin care acestea s-au pronunțat cu privire la acțiunea penală/civilă atunci când este invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c)-h din C. proc. pen.. Totodată, sunt supuse contestației în anulare hotărârile penale definitive pronunțate de prima instanță sau de instanța de apel (sentințe, respectiv decizii) prin care se rezolvă acțiunea penală/civilă, atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.. Deopotrivă, este supusă contestației în anulare ultima hotărâre definitivă prin care instanța penală s-a pronunțat asupra fondului cauzei, atunci când se invocă existența autorității de lucru judecat (pentru cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.).

O decizie prin care instanța de control judiciar a respins o altă contestație în anulare exercitată anterior în aceeași cauză nu poate fi atacată cu contestație în anulare, având în vedere că aceasta nu este o hotărâre prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală.

Drept urmare, având în vedere că prin decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de atac a fost soluționată o contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunțată de instanța de apel (prin care s-a soluționat fondul cauzei), Înalta Curte constată că în situația în care prezenta cale de atac ar fi calificată ca o contestație în anulare aceasta ar fi inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 466 din data de 18 iunie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.