Excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare (L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 273/2021

L. nr. 47/1992: art. 29

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Prin aceste dispoziții, se atribuie instanței în fața cărora a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, o competență limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei, condiție care nu este însă îndeplinită în cauză.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța învestită cu cererea de sesizare, Înalta Curte constată că dispozițiile legale pretins a fi lovite de neconstituționalitate, nu îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei întrucât obiectul acesteia este o contestație în anulare referitoare la o decizie civilă, iar temeiurile de drept invocate nu privesc litigiul în derulare întrucât, prin raportare la normele constituționale și la normele europene din materia drepturilor omului, se critică dispoziții din C. pen. și C. proc. pen., respectiv încălcarea unor pretinse drepturi în procesul penal.

Recurentul invocă în cadrul juridic determinat de formularea unei căi extraordinare de atac (contestație în anulare) de natură civilă, o pretinsă neconstituționalitate a unor norme ce aparțin dreptului penal sau procesual penal, care nu au însă incidență în pricina dedusă judecății.

Totodată, modalitatea în care legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ori nemulțumirea generică a recurentului legată de comunicarea actelor de procedură, subsumate, de asemenea, unor pretinse aspecte de neconstituționalitate, nu reprezintă chestiuni care să poată genera îndeplinirea condiției de admisibilitate constând în legătura cu prezenta cauză a celor învederate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.