Neconstituționalitate. Temeiul strămutării. Imparţialitatea obiectivă. Calitatea procesuală a părţilor sau subiecţilor procesuali principali (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. CCR nr. 776/2017 

NCPP: art. 71; Legea nr. 47/1992: art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. A. d), art. 29; Constituția României: art. 21, art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4)

În M. Of. nr. 58 din 19 ianuarie 2018, a fost publicată Decizia nr. 776/2017 din 28 noiembrie 2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 71 („Temeiul strămutării”) din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secțiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.

Astfel, potrivit acestei hotărâri, pe rol s-a aflat soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cioroianu Ștefan și Cioroianu Maria în Dosarul nr. 1.157/54/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.437D/2017.

Examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul- raportor, concluziile scrise ale autorilor excepției și înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, Curtea a reținut următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secțiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile”. 

13. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorii excepției critică normele procesual penale ale art. 71 din perspectiva imposibilității strămutării unei cauze de la un tribunal sau judecătorie aflată în circumscripția unei curți de apel la o instanță de același grad aflată în circumscripția unei alte curți de apel.

15. În ceea ce privește strămutarea, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a stabilit că aceasta nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient [a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006 (M. Of. nr. 294 din 31 martie 2006)]. De asemenea, Curtea a reținut că strămutarea este acea „deplasare a competenței”, care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel (civilă sau militară) și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competența materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale [a se vedea Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016 (M. Of. nr. 857 din 27 octombrie 2016, parag. 15)].

16. Strămutarea se definește ca fiind acea instituție procesuală prin care o instanță competentă potrivit regulilor generale de competență va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la îndoială imparțialitatea ei [Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 (M. Of. nr. 897 din 10 decembrie 2014, parag. 16)]. Totodată, Curtea a reținut că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios – a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată [Decizia nr. 98 din 7 martie 2017 (M. Of. nr. 393 din 25 mai 2017, parag. 15)].

17. Astfel, din cele reținute de instanța de control constituțional în jurisprudența sa, Curtea constată că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil. De altfel, Curtea a reținut că un element esențial al dreptului la un proces echitabil îl constituie independența și imparțialitatea instanței, aceasta din urmă definindu-se, de regulă, prin lipsa oricărei prejudecăți sau atitudini părtinitoare [Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016 (M. Of. nr. 107 din 7 februarie 2017, parag. 18)].

18. În acest context Curtea observă că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că imparțialitatea magistratului poate fi apreciată într-un sens dublu: din perspectiva unui demers subiectiv – imparțialitatea subiectivă, și din perspectiva unui demers obiectiv – imparțialitatea obiectivă. În acest sens, instanța de contencios constituțional a reținut că demersul subiectiv tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, iar demersul obiectiv are scopul de a determina dacă există garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă [Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016 (M. Of. nr. 107 din 7 februarie 2017, parag. 19), și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 (M. Of. nr. 897 din 10 decembrie 2014, parag. 19)].

19. Cu privire la imparțialitatea obiectivă, Curtea observă că, analizând dispozițiile procesual civile referitoare la temeiurile strămutării, a constatat că, în unele cazuri, există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Astfel, Curtea a constatat că strămutarea la altă instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că ele vor exista la orice instanță judecătorească din circumscripția aceleiași curți de apel [Decizia nr. 169 din 24 martie 2016 (M. Of. nr. 353 din 9 mai 2016, parag. 23), și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată, parag. 21]. Cu acele prilejuri, Curtea a identificat, drept element pe care se fundamentează bănuiala legitimă și care trebuie să determine în toate cazurile strămutarea, o anumită calitate a părților din proces. Astfel, Curtea a admis excepțiile de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că bănuiala legitimă fundamentată pe anumite elemente va afecta, întotdeauna, imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor judecătorești din circumscripția unei curți de apel. Astfel, Curtea a statuat, cu valoare de principiu că, per se, calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți și calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului reprezintă elemente ce afectează imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor aflate în circumscripția acelei curți de apel.

20. Cu toate acestea, Curtea reține că, în prezenta cauză, autorii excepției nu critică dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală din perspectiva calității pe care părțile sau subiecții procesuali principali o pot avea. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că autorii excepției se rezumă la a susține că toate instanțele judecătorești aflate în circumscripția unei curți de apel sunt lipsite de imparțialitate, fără a indica existența elementelor obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea acestor instanțe. În aceste condiții, Curtea nu poate identifica niciun motiv care să permită constatarea că norma procesual penală criticată contravine dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție, excepția de neconstituționalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cioroianu Ștefan și Cioroianu Maria în Dosarul nr. 1.157/54/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 71 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.