Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant. Excepţie de procedură absolută şi peremptorie (NCPC, NCC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1259/2020

NCPC: art. 80 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 86, art. 151 alin. (2), art. 497; NCC: art. 1376 alin. (2)

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură absolută și peremptorie, dată fiind necesitatea de a se realiza o judecată între părți corect reprezentate.

Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant și enumeră felurile reprezentării, respectiv legală, convențională sau judiciară.

Potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. civ., reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată se poate face numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

În reglementarea art. 86 prima teză C. proc. civ., „Mandatarul cu procură generală poate să îl reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume”, ceea ce presupune că mandatul de reprezentare în justiție trebuie considerat ca un mandat special în raport cu mandatul de administrare sau cu orice mandat având un caracter general.

Conform art. 151 alin. (2) C. proc. civ., avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii, iar potrivit alin. (4) al aceluiași text de lege, reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.

Recurenta a depus la dosarul cauzei copii certificate de pe următoarele înscrisuri: adeverințele nr. 508/33/04.01.2018 și nr. 508/319/22.01.2018, extras din decizia comitetului de reglementări interne din 10.07.2015, extras din actul constitutiv, extras din Norma privind competențele de reprezentare în cadrul D. S.A versiunea 7.0 (în vigoare de la data de 17 iunie 2015) și Anexa nr. 1 la Norma anterior menționată.

Prin Norma privind competentele de reprezentare în cadrul D. S.A., versiunea 7.0, depusă în extras, s-a stabilit „dreptul de semnătură pentru angajarea Băncii, conform Anexei nr. I, cu respectarea principiului conform căruia răspunderea Băncii este angajată prin semnătură cumulată a oricăror doi conducători ai Băncii, conform responsabilităților și împuternicirilor stabilite de Consiliul de Administrație sau prin semnătura cumulată a cel puțin doi salariați, cărora conducătorii le vor delega atribuțiile în acest sens și care vor angaja Banca în limita puterilor conferite, în conformitate cu prezenta Normă”.

Potrivit acestei Norme, „se consideră excepții de la principiul angajării răspunderii Băncii prin semnătura a cel puțin două persoane, potrivit competențelor de reprezentare stabilite prin prezenta Norma, (i) reprezentarea D. S.A. în fața instanțelor judecătorești și/sau în fața instanțelor arbitrale, de către o singură persoană pentru care delegația de reprezentare se semnează de către Directorul Executiv al Direcției juridice și Șeful Biroului Litigii/șef Serviciu din cadrul Direcției Juridice și (ii) reprezentarea D. SA în fața Serviciilor Registratură și Arhivă ale instanțelor judecătorești de orice grad, de către o singură persoană pentru care delegația de reprezentare se semnează de către Directorul Executiv al Direcției Juridice/Șeful Biroului Litigii/Șef Serviciu din cadrul Direcției Juridice și conducătorul unității teritoriale/angajat cu atribuții manageriale/coordonare din care face parte persoana delegată.

Astfel cum rezultă din extrasul din Anexa nr. 1 la Normă, „documentele emise la nivelul Direcției Juridice sunt: invitații la conciliere, împuterniciri avocațiale, răspunsul privind solicitările de informații (…), cereri de chemare în judecată de orice natură, inclusiv acțiuni civile, comerciale, falimente și reorganizări judiciare, cereri de chemare în garanție, întâmpinări, note scrise (..)”.

Art. 54 din Actul Constitutiv al D. S.A. stipulează că răspunderea băncii va fi angajată prin semnătura cumulată a oricăror doi conducători ai Băncii, conform responsabilităților și împuternicirilor stabilite de Consiliul de Administrație sau prin semnătura cumulată a cel puțin doi salariați cărora conducători le vor delega atribuțiile în acest sens și care vor angaja Banca în limitele conferite.

Din coroborarea acestor texte legale mai sus redate și a documentelor de reglementare internă emise de Bancă, rezultă că cererea de apel formulată de persoana juridică de drept privat, D. S.A., putea fi făcută fie prin reprezentantul legal, situație în care este obligatorie depunerea unui extras din registrul public care să ateste această calitate, fie prin reprezentant convențional, consilier juridic sau avocat, situație în care este obligatorie depunerea unei împuterniciri emise de persoana juridică al cărei angajat este.

Cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă este semnată de șef serviciu E. și de consilier juridic superior F., același șef serviciu semnând și întâmpinarea depusă la instanța de fond și validată de aceasta, împrejurare ce a dat naștere unei prezumții de dovadă a calității de reprezentant a celor două persoane.

Adeverințele existente la filele 149 și 150 în dosarul Curții atestă faptul că d-na E. deține funcția de șef serviciu Direcție Juridică și că d-na F. deține funcția de șef birou – Direcția Juridică, calități ce le conferă atributul reprezentării convenționale a recurentei în fața instanțelor judecătorești, în sensul avut în vedere de art. 80 alin.(1), de art. 84 alin.(1) și de art. 151 alin. (2) C. proc. civ., ambele adeverințe fiind semnate de Directorul executiv adjunct al Băncii.

Semnatarii celor două adeverințe, nr. 508/33/04.01.2018 și nr. 508/319/2018, sunt directorul executiv adjunct și șef serviciu, salariați care au acționat, astfel, în calitate de prepuși ai Băncii, angajator comitent în reprezentarea legală cerută de art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

Aceasta pentru că, din interpretarea tezei a II-a a art. 1376 alin. (2) C. civ., rezultă că „prepusul este cel care, aflat sub directa supraveghere și control a comitentului, îndeplinește anumite funcții sau însărcinări din partea acestuia, pentru comitent sau pentru o altă persoană, raportul comitent/prepus fiind de esența contractului individual de muncă”.

Într-o altă definiție, consacrată în doctrină, prepusul este o persoană care acceptă să facă ceva în interesul altei persoane, punându-se sub direcția, supravegherea și controlul acesteia, o persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane.

Ceea ce definește noțiunile de comitent și prepus este existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredințare decurge posibilitatea pentru prima persoană – denumită comitent – de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane – denumită prepus – aceasta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite.

Astfel, comitentul este o persoană îndreptățită să exercite direcția, supravegherea și controlul asupra modului de îndeplinire a funcției pe care a încredințat-o altei persoane (prepusului), iar prepusul este persoana care acceptă să facă ceva în interesul altei persoane, punându-se sub direcția, supravegherea și controlul acesteia.

Documentele emise de Direcția Juridică din cadrul D. S.A., în dovedirea calității de reprezentanți judiciari convenționali ai semnatarilor cererii de apel, aveau ca primă semnătură de tip A, pe cea a Directorului executiv și a doua semnătură, de tip B, pe cea a consilierului juridic, fiind astfel întocmite cu respectarea cerințelor cuprinse în Norma privind competențele de reprezentare în cadrul D. S.A., versiunea 7.0 și în acord cu Actul Constitutiv al D. S.A.

Așadar, rezultă cu evidență că sunt supuse formalităților de publicitate prevăzute de art. 151 alin. (4) C. proc. civ. numai mențiunile cu privire la reprezentantul legal, nu și cele privind reprezentantul judiciar convențional, în condițiile în care consilierul juridic are, în speță, calitatea de prepus față de Bancă, astfel că împuternicirea acordată acestuia nu este supusă cerinței publicității, reglementată de art. 151 alin. (4) C. proc. civ., care are în vedere calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice de drept privat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva dezlegării pe care instanța de apel a dat-o excepției lipsei calității de reprezentant al apelantei-pârâte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Sursa informației: www.scj.ro.