Excepţia de neconstituţionalitate. Recurs respins ca nefondat (NCPP, NCP, Constituţia României)

30 mart. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 211

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 870/2018

Constituția României: art. 146 lit. d), L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)-(3); NCP: art. 65, art. 66; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 598 alin. (1) lit. c)

Monitor Dosare

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărâ asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția, această analiză presupune, concret, verificarea următoarelor cerințe cumulative:

– calitatea de parte în proces a autorului excepției;

– identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

– existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, „legătura cu soluționarea cauzei” poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a „aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate” (mutatis mutandis, decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.O. nr. 916/16.12.2014);

– verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Analizând din perspectiva dispozițiilor impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A. se constată că dispozițiile art. 65 și 66 C. pen. sunt în vigoare, nu au mai făcut obiectul unei decizi anterioare a Curții Constituționale prin care să se constate neconstituționalitatea lor, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată de către una dintre părți, fiind îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește condiția existenței unei legături între excepția invocată și soluționarea cauzei se constată că instanța de fond, în mod corect a apreciat că aceasta nu este îndeplinită.

Admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Conferintele lunii noiembrie
”

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal. În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

Având în vedere cele menționate mai sus, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate invocată de către recurentul A. nu are legătură cu soluționarea cauzei. Se observă că sintagma „legătura cu soluționarea cauzei” privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Altfel spus, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Or, având în vedere cadrul procesual, soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de către recurentul A. cu referire la cazurile de contestație la executare, nu poate avea o înrâurire cu privire la soluția ce se pronunță în cauză, în calea extraordinară de atac, astfel că solicitările recurentului nu au legătură directă cu soluția ce urmează a fi dată în cauza pendinte.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în mod judicios, instanța de fond a apreciat că excepția de neconstituționalitate nu poate fi valorificată în procedura contestației la executare, întrucât vizează în mod expres individualizarea pedepsei, operațiune ce se efectuează în cursul judecății în fond și care nu poate fi modificată prin promovarea unei contestații la executare, ceea ce determină, o dată în plus, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza.

Așadar, în condițiile în care, în cauză, nu s-a justificat un interes, soluționarea excepției de neconstituționalitate nefiind de natură să producă un efect concret asupra situației juridice a recurentului A. în calea contestației la executare, neputându-se constata existența unui interes în analiza relevanței excepției invocate în cauza de față, Înalta Curte constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

Cu privire la claritatea normei, menționăm că din simpla interpretare gramaticală rezultă înțelesul mai larg al noțiunii de lege, fiind inclusă și în practica judiciară, cu atât mai mult cu cât soluția legislativă cuprinsă în C. pen. se regăsește și în alte legislații europene, legiuitorul reglementând pedepsele accesorii și complementare în partea generală a codului, iar nu în cadrul normei de incriminare. Mai mult, susținerea petentului nu poate fi valorificată în procedura contestației la executare, întrucât vizează în mod expres individualizarea pedepsei, operațiune ce se efectuează în cursul judecății în fond și care nu poate fi modificată prin promovarea unei contestații la executare, întrucât s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice.

Astfel, se reține că, în mod corect, curtea de apel a apreciat că în speță nu este îndeplinită condiția prev. de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 alin. (3) care se referă la faptul ca dispoziția legală în discuție să aibă legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere obiectul cauzei, respectiv contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. – lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 348A/04.03.2015.

De altfel, aspectele invocate de petent nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât nici pedeapsa complementară, nici pedeapsa accesorie nu mai pot fi înlăturate sau modificate după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în decizia penală nr. 930/A din 21 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, privind excepția de neconstituționalitate invocată de aceasta.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Excepția de neconstituționalitate. Recurs respins ca nefondat (NCPP, NCP, Constituția României) was last modified: martie 29th, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter