Drepturi salariale. Pretenții privind plata tichetelor de masă şi a dobânzii aferente acestei sume. Cerere de revizuire respinsă ca inadmisibilă (NCPC)

23 apr. 2021
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 123
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1026/2020

NCPC: art. 430 alin. (2), art. 431, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (3)

Pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând, pe de o parte, între decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, dată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect drepturi salariale (hotărâre a cărei revizuire se solicită) și, pe de altă parte, deciziile nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019 și nr. 1574 din data de 28 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, decizii prin care s-au soluționat litigii cu același obiect, disjunse din cauza în care s-a pronunțat hotărârea supusă revizuirii (nr. 4341/105/2018).

a) Deși cererea introductivă de instanță a fost cea din dosarul înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Prahova (competența de soluționare fiind declinată către Tribunalul Brașov), această cauză s-a finalizat ultima, prin decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din Camera de consiliu dată la 9 martie 2020, ambele pronunțate în apelul declarat de revizuentă în contradictoriu cu intimații A., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB. și CC..

Cererea de revizuire vizează atât încheierea din data de 2 septembrie 2019 a instanței de apel, prin care s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de către apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A, cât și decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, hotărâre prin care instanța a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinței Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii, doar în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A., fiind respinse pretențiile reclamanților având ca obiect plata tichetelor de masă și a dobânzii aferente acestei sume, ca nefondate.

Se observă că, deși intimații C. și X. au fost menționați ca părți în dosarul Curții de Apel Brașov, ulterior, potrivit încheierii din Camera de consiliu din 9 martie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 pronunțată în dosarul civil nr. x/2018, în sensul că numiții C. și X. nu au calitatea de intimați reclamanți în cauză, fiind menționați din eroare.

b) Urmare sentinței de declinare a competenței nr. 3345 din data de 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr. x/2018, litigiul privind pe reclamantul X. a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2018, fiind pronunțată sentința civilă nr. 3349 la data de 14 noiembrie 2018, prin care s-a admis în integralitate acțiunea precizată formulată de reclamant.

Soluția a fost schimbată, în tot, prin decizia nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019, prin care Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de revizuentă și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

c) O soluție similară a pronunțat Curtea de Apel Ploiești în judecarea apelului declarat de revizuentă în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul C. (a cărui cerere, disjunsă din dosarul inițial, x/2018, fusese reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. x/2018, în cadrul căruia a fost declinată competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Dâmbovița).

Astfel, prin decizia civilă nr. 1574 din 28 mai 2019, Curtea a admis apelul revizuentei și a schimbat, în tot, sentința civilă nr. 17 pronunțată la 15 ianuarie 2019 de Tribunalul Dâmbovița, secția Civilă, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.

În esență, revizuenta a susținut că decizia supusă revizuirii a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat, atât sub aspectul efectului său negativ cât și sub aspectul efectului pozitiv, în acest ultim caz revizuenta afirmând că, prin considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, a fost încălcată puterea lucrului judecat atașată considerentelor deciziilor Curții de Apel Ploiești.

Astfel cum impun dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la analiza admisibilității cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază.

Pe de o parte, se reține că scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela de înlăturare a efectelor judecății realizate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, în situația când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, dacă această excepție a fost invocată, de omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia.

Bibliolex Biblioteca juridica virtuala

Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte constată că în cadrul litigiului finalizat prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a fost invocată puterea lucrului judecat vizând decizia nr. 1291 din 18 aprilie 2019, iar instanța de apel a analizat aspectul invocat.

În acest sens, Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 2 septembrie 2019, instanța de apel ce a judecat dosarul nr. x/2018 a reținut următoarele:

„În urma deliberării, instanța respinge excepția puterii de lucru judecat invocată de către apelanta pârâtă Compania Națională a Uraniului S.A. prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, ca neîntemeiată, întrucât din analiza dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. instanța reține, conform rigorilor de interpretare logico-gramaticale, faptul că pentru existența puterii de lucru judecat este necesară întrunirea cumulativă a triplei identități de părți, obiect și cauză și în situația în care în procesul în care este opusă această excepție are legătură cu soluționarea unui alt proces în care s-a supus judecății aceeași chestiune de fapt și de drept.

Din analiza susținerii excepției, precum și a deciziei civile menționate, nr. 1219/2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, rezultă, astfel cum a învederat și partea apelantă, faptul că în cauza de față și în cauza ce a format obiectul judecății soluționată definitiv prin decizia menționată anterior, există identitate de cauză și același obiect, însă, identitatea de părți este numai parțială, în sensul existenței aceluiași pârât, Compania Națională a Uraniului S.A., reclamanții fiind persoane diferite.

În aceste condiții, instanța reține că nu este întrunită tripla identitate impusă de dispozițiile art. 431 C. proc. civ., decizia civilă pe care se sprijină excepția invocată va fi avută în vedere numai cu titlu de jurisprudență, care nu reprezintă un izvor de drept. Prin urmare, faptul că o altă instanță a soluționat un litigiu similar celui de față, în care reclamantul este altul, nu înseamnă existența puterii de lucru judecat, ci faptul că la nivel național există mai multe cauze similare în care soluțiile pot fi diferite, fără ca soluția pronunțată de către una dintre instanțe să lege instanța care se pronunță în prezenta cauză”.

Deși revizuenta susține că instanța de apel nu a soluționat chestiunea efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, din considerentele anterior redate rezultă că instanța a avut în vedere distincția dintre excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat, precizându-se că, în raport cu textul art. 431 din C. proc. civ., instanța va avea în vedere decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești cu titlu de jurisprudență, deoarece soluția pronunțată într-un litigiu similar, în raport cu un alt reclamant, nu echivalează cu existența puterii de lucru judecat, ci reprezintă practică neunitară.

O scurtă, dar similară în concluzii analiză a fost realizată și în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești privind pe intimatul C., instanța de apel reținând, mai întâi, că motivul de apel privind încălcarea autorității de lucru judecat a fost tardiv invocat, cu toate acestea, arătând, ulterior, că:

„Pe de altă parte, se poate observa că nici în condițiile în care erau invocate în termenul prevăzut de lege, aceste susțineri nu puteau fi primite. (…) În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat de lucru judecat, se observă că hotărârea invocată constituie în realitate un precedent judiciar, care, potrivit dreptului român, nu constituie lege”.

Pe baza celor mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în litigiul în care s-a pronunțat decizia supusă revizuirii (dar și în cel privind pe intimatul C., în care s-a pronunțat decizia nr. 1574 din 28 mai 2019), instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției puterii de lucru a deciziei civile nr. 1291 din 18 aprilie 2019, ceea ce face ca această analiză să nu mai poată fi realizată în cadrul cererii de revizuire.

În ceea ce privește pretinsa contrarietate a deciziei nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 cu decizia nr. 1574 din 28 mai 2019, se observă că, similar cu litigiul în care s-a pronunțat decizia 1219 din 18 aprilie 2019, în privința celor două cauze nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză juridică, întrucât reclamanții din cele două litigii, finalizate cu hotărârile pretins contrare, sunt diferiți.

Pe de altă parte, chiar dacă textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, această prevedere legală nu permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că, prin considerentele sale ce rezolvă o problemă litigioasă, contravine unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în dosare diferite, între care nu există identitate de părți.

Sub aspectul pretinsei încălcări a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, invocată de revizuentă, Înalta Curte subliniază că textul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. („Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire …. ea va anula cea din urmă hotărâre”) oferă soluția legală doar în ceea ce privește efectul negativ al lucrului judecat, iar nu și în ceea ce privește efectul pozitiv, deoarece cadrul legal arătat permite, exclusiv, anularea deciziei care încalcă autoritatea de lucru judecat, prin nesocotirea unei hotărâri anterioare, pronunțate în dezlegarea aceluiași raport juridic litigios, dar în sens contrar.

Acest mod de soluționare a cererii de revizuire, singurul aflat la îndemâna instanțelor de revizuire la data introducerii acțiunii introductive, nu conferă posibilitatea unei continuări a judecății, în sensul reevaluării temeiniciei sau legalității hotărârii anulate, în raport cu efectele lucrului dezlegat definitiv în cadrul unui alt litigiu, aflat în legătură cu problema litigioasă rezolvată prin hotărârea anulată, dar care nu întrunește caracteristicile tertei identități.

Se constată, astfel, că în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat prin art. 430 alin. (2) C. proc. civ., nu există un cadru legal de sancționare a hotărârii supuse revizuirii, deoarece anularea acestei hotărâri ar lăsa nerezolvat raportul juridic litigios diferit, dar aflat în legătură cu cel soluționat definitiv prin hotărârea ce se cere revizuită.

Acest cadru legislativ a fost interpretat, în practica covârșitor majoritară a instanțelor, ca relevând inexistența voinței legiuitorului de a permite revizuirea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ipoteza confirmării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Ca atare, o cerere de revizuire în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, cum este cea de față, nu poate fi analizată în contextul de strictă interpretare oferit de reglementarea legală aplicabilă acestei căi de atac extraordinare la momentul introducerii acțiunii, fiind inadmisibilă.

Prin urmare, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prescrise de lege pentru ca revizuirea deciziei civile nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 și a încheierii din 02 septembrie 2019, întemeiată pe argumentul contrarietății de hotărâri, să poată fi primită, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Drepturi salariale. Pretenții privind plata tichetelor de masă și a dobânzii aferente acestei sume. Cerere de revizuire respinsă ca inadmisibilă (NCPC) was last modified: aprilie 23rd, 2021 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter