Divorț. Exercitarea autorității părintești. Instanța competentă (NCC; NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1664/2015

NCC: art. 396 – art. 404, art. 486, art. 496, art. 497; NCPC: art. 107, art. 114,

Potrivit art. 114 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Prin dispozițiile art. 396 – art. 404, C. civ. reglementează efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori stabilind că instanței de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1)), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1)), stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)) sau modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori (art. 403).

Totodată, Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497).

Conform art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînțelegere între părinți cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă este cea care hotărăște cu privire la acest aspect, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că: „Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte” iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți”.

În speță, acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor, C.A.M.A., rezultat din căsătoria cu pârâtul și care privesc schimbarea locuinței minorei, stabilită la mamă (reclamanta din cauză) – prin sentința civilă nr. 2313 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Balș, prin care s-a pronunțat desfacerea căsătoriei reclamantei cu pârâtul – de la domiciliul reclamantei, din com. Oboga, jud.Olt, la reședința reclamantei din Franța, ca urmare a dezinteresului manifestat de pârât în creșterea și educarea minorei și a neplății pensiei de întreținere la care a fost obligat, precum și a refuzului acestuia ca minora să locuiască alături de reclamantă.

În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din Noul C. proc. civ., care reprezintă o normă de procedură specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1))”.

Având în vedere că minora locuiește în comuna Oboga, jud.Olt, astfel cum reiese din declarația martorei B.M., mama reclamantei, fapt necontestat de pârât și că Judecătoria Balș este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte, pentru motivele arătate și în raport de textele legale menționate, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.