Discursul doamnei Alina-Ştefania Gorghiu din cadrul Adunării Solemne – „Centenarul Constituției României Întregite (1923 – 2023)”

Dle Președinte al României, dle Președinte al Camerei Deputaților, dle Prim-ministru, stimate dle Președinte al Curții Constituționale, dna Președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Preafericirea Voastră, distinși oaspeți, doamnelor și domnilor, îi mulțumesc dlui Președinte Enache și Curții Constituționale a României că astăzi a organizat acest eveniment fix în sala de plen a Senatului. Este o adunare solemnă pe care o salut ținând cont de faptul că acum, la un secol după desăvârșirea unității naționale, pasul firesc era adoptarea unei noi constituții. Cu maturitate s-a ajuns în anul 1923 la nașterea acestui document fundamental devenit piatra de temelie a României Mari.

Au fost la momentul acela 4 proiecte, dintre care s-a distins cel pregătit de PNL sub conducerea lui I.C. Brătianu, cum am văzut și în expoziția din foaierul Senatului. Ideile incluse în noul proiect veneau în continuarea celor regăsite în programele revoluționare de la 1848, dar și în Constituția de la 1866. Prin noua Constituție se consolida independența și suveranitatea României, consacrându-se încă de la art. 1 principiul potrivit căruia România este un stat național, unitar și indivizibil. Acest principiu fundamental, regăsit și în Constituția prezentă, este mai actual ca niciodată într-un context internațional din care nu lipsesc atitudinile revizioniste și atacurile la suveranitatea statelor.

Constituția de acum 100 de ani recunoștea, de asemenea, sacralitatea și inviolabilitatea dreptului de proprietate. Vă rog să-mi permiteți să am un sentiment bun că partidul al cărui senator sunt s-a bătut mult și la revizuirea din 2003 ca în Constituția actuală să existe garantarea proprietății private, nu doar ocrotirea ei. Consiliul legislativ și Consiliul Superior al Apărării țării au fost 2 instituții noi la 1923 care și în prezent se regăsesc în structura instituțională a Statului român, la fel de importante și astăzi. Acea constituție punea la baza funcționării statului român valori precum libertatea și toleranța. Ea garanta libertatea întrunirilor, a asocierii, a conștiinței și a tiparului. De asemenea, prin art. 7 se stabilea faptul că deosebirea de credințele religioase și confesiuni de origine etnică și de limbă nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita.

Și pentru că vorbeam de drepturi civile și politice, un subiect care merită amintit astăzi, aici, la această adunare festivă, este cel al drepturilor acordate femeilor. Aș spune că și din acest punct de vedere Constituția de acum 100 de ani a avut un indiscutabil caracter progresist. A fost enunțat cu claritate principiul deplinei egalități între bărbați și femei în ceea ce privește drepturile civile. Însă, în ceea ce privește drepturile politice se introducea principiul exercitării acestora de către femei, dar după adoptarea viitoare a unei legi speciale. Totuși, femeile n-au putut să voteze imediat, ci abia în 1929, și doar puține dintre ele și numai la alegerile locale.

Astăzi, în acest moment extraordinar prilejuit de Curtea Constituțională în sală se află conducerile celor mai importante instituții din România, Președinție, Parlament, executiv, Curte Constituțională, justiție, biserică. Pledez în fața dvs., doamnelor și domnilor, privind în trecut și sperând pentru măsuri noi și curajoase în viitorul apropiat în sprijinul reprezentării politice a femeilor. Mai mult ca sigur, va exista în viitor o revizuire a Constituției actuale, deși este foarte posibil să constatăm că nu modificarea ei urgentă este problema presantă a societății românești, ci lipsa în anumite etape a disponibilității pentru negociere în politica românească și, de ce nu, de multe ori pentru toleranță.

Următoarea revizuire, atunci când va veni, poate fi momentul potrivit pentru a avea o lege fundamentală perfect armonizată cu interesele societății care să țină pasul cu vremurile. Și spun asta, pentru că și în România, în viitoarea constituție să poată găsi, de exemplu, o soluție ca cea din primul articol al Constituției Republicii Franceze. Acesta cuprinde principiul favorizării prin lege a accesului egal al femeilor și bărbaților la mandate electorale și funcții elective, precum și la responsabilitățile profesionale și sociale. Cred foarte, foarte serios, că aceasta trebuie să fie orientarea, direcția în care trebuie orientat viitorul și textul constituțional românesc în măsura în care actuala constituție are o enunțare – „egalitatea de șanse” –, care din păcate s-a dovedit a fi insuficientă.

În încheiere, am să mă refer la o idee, o propunere, pe care am făcut-o și în 2013 la dezbaterea despre o posibilă revizuire a Constituției: reducerea vârstei de vot la 16 ani. N-avem voie ca în România anului 2023 să nu implicăm tinerii în viața cetății, de vreme ce suntem în era digitalizării, a informației rapide, care-i ajută să-și formeze corect o opinie politică. Cred că este cea mai bună variantă de a restabili echilibrul dintre generații, într-o Europă cu populație în curs de îmbătrânire. Alte țări europene sunt deja angajate pe acest drum, vă dau exemplul Belgiei, care anul trecut, în luna mai, a scăzut vârsta de vot la 16 ani pentru alegerile europene. La această modificare cred că merită să cugetăm.

Acestea, dar nu numai, sunt teme de dezbatere pe care va trebui, la un moment dat, să avem curajul să le inițiem. Societatea merge mereu înainte, lucrurile se schimbă, iar legile fundamentale se mai schimbă și ele. Să nu uităm însă niciodată că istoria ne arată că tradiția noastră constituțională este una care reflectă un înalt crez de libertate și democrație.

Mulțumesc pentru invitație, urez succes Curții Constituționale!

Fragment din alocuțiunea doamnei Alina-Ștefania Gorghiu din cadrul Adunării Solemne – „Centenarul Constituției României Întregite (1923 – 2023)”