Determinarea competenţei materiale a tribunalelor sau secţiilor specializate. Criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor (NCC, NCPC, L. nr. 71/2011)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 533/2020

L. nr. 71/2011: art. 226 alin. (1); NCC: art. 3 alin. (2), art. 1381; NCPC: art. 135 alin. (2)

Prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat:

„competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare”.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că „pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare”. Judecătorul este cel care trebuie să aprecieze asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând „elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate” de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepția Noului C. civ., profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva S.C. B. S.A., solicitând plata contravalorii lipsei de folosință a terenului aflat în proprietatea recurentei-reclamante pentru perioada 2011-2014 și plata unei prestații periodice, începând cu anul 2014. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1381 și urm. din C. civ.. Din motivarea în fapt rezultă că prin acțiunea formulată de recurenta-reclamantă A. se tinde la apărarea dreptului de proprietate al acesteia prin repararea prejudiciului produs de amplasarea de către recurenta-pârâtă a unei sonde petroliere pe terenul proprietatea recurentei-reclamante, drept de proprietate contestat de către recurenta-pârâtă. Prin urmare, litigiul are ca obiect și analiza drepturilor reale invocate de părți, acțiune care nu poate fi circumscrisă noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.

Calitatea de profesionist a intimatei-pârâte nu poate constitui prin ea însăși un criteriu determinant în scopul încadrării unui litigiu în una din categoriile exemplificate la art. 226 din Legea nr. 71/2011 și a includerii acestuia în categoria litigiilor cu profesioniștii.

Prin urmare, obiectul și temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și impun concluzia că litigiul dedus judecății are caracter civil.

Dispozițiile Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești nu pot prevala față de dispozițiile art. 122 C. proc. civ., în conformitate cu care „reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”, ci ele devin aplicabile în cadrul reglementat de prevederile C. proc. civ. și de Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența materială funcțională este reglementată prin dispoziții de ordine publică, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.