Determinarea competenţei în raport de domiciliul procesual ales al reclamantului. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 408/2021

NCPC: art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), art. 915 alin. (1)

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Pitești și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele instanțe aflate în conflict făcând aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul reclamantului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în Micești, sat Purcăreni, județul Argeș, în timp ce, Judecătoria Pitești a constatat că reclamantul domicilia în București.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, astfel că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

„Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul”.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, astfel cum se menționează chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cei doi soți au avut ultima locuință comună în București, str. x, iar, la data formulării acțiunii, pârâta nu mai avea domiciliul în România, ci în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În ceea ce privește domiciliu reclamantului, Înalta Curte constată că, atașat cererii de chemare în judecată, acesta a depus copia cărții de identitate, valabilă între 16 septembrie 2016 și 16 septembrie 2026, din care rezultă că acesta, la data formulării acțiunii – 12 octombrie 2018 – domicilia în București, str. x.

Indicarea de către reclamant a adresei din comuna Micești, satul Purcăreni, județul Argeș s-a făcut în scopul comunicării actelor de procedură, având semnificația domiciliului procesual ales, care nu poate influența în niciun fel determinarea instanței competente teritorial să soluționeze cauza.

Dacă s-ar admite determinarea competenței în raport de domiciliul procesual ales al reclamantului, s-ar ajunge la situația în care părții i s-ar permite să aleagă instanța la care să se judece, ceea ce contravine regimului juridic al competenței teritoriale exclusive.

Ca atare, constatând că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul A. avea domiciliul în București, str. x, adresă la care s-a aflat și ultima locuință comună a soților, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 2 București, în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Sursa informației: www.scj.ro.