Despre sistemul ablațiunii în materia dreptului concurenței

28 ian. 2021
Articol UJ Premium
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 327
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Recunoscut în materie contravențională, sistemul ablațiunii presupune posibilitatea recunoscută de lege contravenienților de a achita doar jumătate din minimul unei amenzi stabilite prin actul normativ de sancționare, într-un termen scurt. Acest concept[1] s-a dovedit, de-a lungul timpului, foarte util în practică, pentru că a reprezentat o metodă clară de eficientizare a colectării amenzilor.

Dar ar putea oare acest sistem să fie aplicat și în materia sancțiunilor contravenționale specifice dreptului concurenței? Sunt compatibile reglementările speciale ale Legii nr. 21/1996 privind concurența cu sistemul ablațiunii?

Campanie Craciun UJmag 2020

Pe de o parte, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a reglementat expres sistemul ablațiunii, cu rang de excepție, prin prevederile art. 28 alin. (1) din ordonanță. Pe de altă parte, Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale pare să fi ridicat sistemul ablațiunii la rang de principiu.

Această problemă a generat o serie de controverse, atât în doctrină[2], cât și în jurisprudență, dispute tranșate definitiv prin Decizia nr. 72/9 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție[3] – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din data de 9 noiembrie 2020.

Litigiul de fond a vizat în esență posibilitatea contestatoarei (care fusese sancționată cu o amendă de Consiliul Concurenței) de a beneficia de sistemul ablațiunii, întrucât achitase jumătate din minimul amenzii conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Apărările părții s-au întemeiat pe faptul că nici Legea nr. 21/1996 și nici Legea nr. 203/2018 nu stabilesc norme derogatorii de la prevederile art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, astfel încât de sistemul ablațiunii ar putea beneficia și acei contravenienți sancționați de Consiliul Concurenței pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 21/1996.

Verificarea jurisprudenței naționale cu privire la această chestiune de drept a relevat două puncte de vedere, ambele pornind de la coroborarea și interpretarea dispozițiilor din Legea concurenței, care disting după natura și gravitatea contravențiilor, între persoanele abilitate să le constate și să le sancționeze, precum și între actele prin care se constată contravențiile și se impun sancțiuni.

Într-o primă opinie, s-a concluzionat, în esență, că Legea nr. 21/1996 exclude într-o manieră expresă incidența sistemului ablațiunii, prin art. 61 alin. (1), pentru contravențiile prevăzute de art. 53 lit. d) și e), sau în mod implicit, în cazul celorlalte contravenții, inclusiv cele prevăzute la art. 55 alin. (1).

În cea de-a doua opinie, s-a reținut că dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 sunt aplicabile și în materia sancțiunilor stabilite de Consiliul Concurenței în temeiul art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, deoarece pentru aplicarea art. 22 alin. (2) nu prezintă relevanță tipul actului (decizie sau proces-verbal) prin care se stabilește sancțiunea și, în plus, legea nu a instituit nicio derogare expresă de la aplicabilitatea acestui text de lege pentru situația contravențiilor prevăzute de Legea nr. 21/1996.

Instanța supremă a tranșat această dispută jurisprudențială stabilind că dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 nu sunt incidente cu privire la sancțiunile contravenționale stabilite de către Consiliul Concurenței.

Instanța supremă a reafirmat, pe de o parte, că instituția ablațiunii reprezintă o modalitate de stingere a răspunderii contravenționale și, totodată, o facilitate acordată de lege contravenientului, de a achita într-un termen foarte scurt doar jumătate din minimul amenzii, iar, pe de altă parte, că prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 a reglementat concret posibilitatea aplicării acestui sistem în acele situații în care actele normative de stabilire a contravențiilor nu prevedeau expres această posibilitate.

În ceea ce privește strict problema analizată, ÎCCJ a procedat la o verificare a compatibilității celor două reglementări, calificând textele de lege menționate în sesizare din perspectiva normă generală-normă specială, pentru a putea da eficiență principiilor de drept specialia generalibus derogant și generalia specialibus non derogant.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai pronunțat anterior cu privire la măsura în care Legea nr. 21/1996 derogă de la normele generale în materie de contravenție, stabilind că normele din Legea nr. 21/1996 au caracter de lege specială și a constata că regulile din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt inoperante în ipotezele în care există dispoziții cu un conținut normativ diferit, cum este cazul regimului sancționator al contravențiilor. În cuprinsul aceleiași decizii s-a reținut că prevederile generale în materie de contravenție sunt incidente în domeniul concurenței doar pentru contravențiile de procedură la care se face referire în art. 53 lit. d) și e) din Legea nr. 21/1996[4].

 Cu alte cuvinte, normele din Legea nr. 21/1996 reprezintă lex specialis, astfel încât în materia dreptului concurenței sistemul ablațiunii nu este aplicabil, singura excepție fiind, în prezent,  cea reglementată de art. 52 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 (astfel cum acesta a fost recent modificat prin art. 21 din O.U.G. nr. 170/2020) – se recunoaște în mod expres microîntreprinderilor posibilitatea de a achita amenzile contravenționale aplicate prin actele administrative de sancționare emise de către organele abilitate din cadrul Consiliului Concurenței[5].

În sprijinul acestei interpretări, instanța supremă a avut în vedere inclusiv faptul că intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa modalități specifice de individualizare a sancțiunilor în materia dreptului concurenței[6], pentru a asigura obiectivul stipulat prin chiar art. 1 al Legii nr. 21/1996: „protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor”.

Videoconferința regională de insolvență Buzău

Totodată, s-a apreciat că aplicarea sistemului ablațiunii în materia concurenței ar goli de conținut caracterul disuasiv al amenzilor reglementate de Legea nr. 21/1996, pentru că o entitate sancționată ar putea ajunge să achite o amendă chiar și de 40 de ori mai mică decât cea aplicată, ceea cea ar reprezenta o gravă încălcare a obligațiilor expres asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene[7]. Or, o atare abordare ar știrbi practic caracterul sancțiunilor care trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive, nu ar mai putea transmite mesajul scontat de descurajare a contravenienților și ar propaga efecte nocive asupra economiei de piață, inclusiv asupra consumatorilor finali care ar suporta costurile mai ridicate ale produselor și serviciilor.

Concluzionând, decizia instanței supreme a stabilit că Legea concurenței nr. 21/1996 are un caracter special și că, din perspectiva mecanismului de individualizare a sancțiunilor specifice, nu se poate completa cu dreptul comun în materie, dispozițiile sale fiind incompatibile cu sistemul ablațiunii.


[1] Pentru o analiză aprofundată a conceptului „ablațiunii”, a se vedea, O. Podaru, Despre sistemul ablațiunii în dreptul contravențional: o politică inconsecventă cu efecte stranii, în Revista Universul Juridic, nr. 8, august 2019, pp. 6-25.

[2] O. Podaru,  Despre sistemul ablațiunii în dreptul contravențional: o politică inconsecventă cu efecte stranii, în Revista Universul Juridic, nr. 8, august 2019, pp. 6-25.

[3] Decizia ÎCCJ nr. 72/9 noiembrie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75/25.01.2021.

[4] A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 3.202/8 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.

[5] Actualul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 21/1996: Prin excepție de la dispozițiile art. 53-59, întreprinderile care se încadrează în categoria microîntreprinderilor au posibilitatea achitării amenzilor contravenționale aplicate prin actele administrative de sancționare emise de formațiunile deliberative ori de inspectorii de concurență, în conformitate cu art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, cu modificările ulterioare.

[6] A se vedea, în acest sens, instrucțiunile pentru individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996, aprobate prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 1.037/2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.017 din 18 decembrie 2019.

[7] A se vedea, art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, coroborat cu art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Despre sistemul ablațiunii în materia dreptului concurenței was last modified: ianuarie 27th, 2021 by Oana Zamă

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter