Despre administratorii de credite şi cumpărătorii de credite (O.U.G. nr. 15/2024)

În M. Of. nr. 188 din 7 martie 2024 a fost publicat O.U.G. nr. 15/2024 privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind contractele de credit pentru consumatori.

În continuare, vom reda o parte dintre cele mai importante dispoziții din acest act normativ.

Dispoziții relevante

„Art. 1

Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadru comun și cerințe comune referitoare la:

a) administratorii de credite care, acționând în numele unui cumpărător de credite, administrează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană sau administrează contractul de credit neperformant în sine;

b) cumpărătorii de credite care achiziționează drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană sau care achiziționează contractul de credit neperformant în sine.

Art. 2

(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică:

a) administratorilor de credite care acționează în numele unui cumpărător de credite în ceea ce privește drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană în conformitate cu prevederile legale din Uniunea Europeană și cu prevederile legale naționale sau în ceea ce privește contractul de credit neperformant în sine;

b) cumpărătorilor de credite care achiziționează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană în conformitate cu prevederile legale din Uniunea Europeană și cu prevederile legale naționale sau care achiziționează contractul de credit neperformant în sine.

(2) În ceea ce privește contractele de credit care intră în domeniul său de aplicare, prezenta ordonanță de urgență se aplică cu respectarea principiului libertății contractuale din dreptul civil în ceea ce privește cesiunea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine, a protecției acordate consumatorilor sau debitorilor în temeiul, în special, al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), al Regulamentului (UE) nr. 1.215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, a prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare, sau în temeiul altor prevederi legale relevante ale Uniunii Europene și din legislația națională referitoare la protecția consumatorilor și la drepturile debitorilor.

(3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică cu respectarea restricțiilor impuse de prevederile legale naționale referitoare la cesiunea drepturilor unui creditor, inclusiv în ceea ce privește obținerea prealabilă a acordului debitorului cedat, ce decurg dintr-un contract de credit neperformant care nu este restant sau a cărui scadență nu a depășit 90 de zile sau care nu este reziliat în conformitate cu prevederile legale naționale sau a celor referitoare la cesiunea contractului de credit neperformant în sine.

(4) Prezenta ordonanță de urgență se aplică cu respectarea cerințelor prevederilor legale naționale referitoare la administrarea drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau la administrarea contractului de credit în sine, atunci când cumpărătorul de credite este o entitate special constituită în scopul securitizării, în sensul definiției prevăzute la art. 2 pct. 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 și (UE) nr. 648/2012, în măsura în care prevederile legale naționale în cauză:

a) asigură nivelul de protecție a consumatorilor prevăzut de prezenta ordonanță de urgență;

b) oferă garanția că autoritatea competentă primește informațiile necesare din partea administratorilor de credite.

(5) Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică în cazul:

a) administrării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau administrării contractului de credit în sine, efectuată de:

(i) o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană;

(ii) un administrator de fonduri de investiții alternative, denumit în continuare AFIA, autorizat sau înregistrat potrivit dispozițiilor Legii nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare, sau o societate de administrare sau o societate de investiții autorizată potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca societatea de investiții să nu fi desemnat o societate de administrare în temeiul Legii nr. 74/2015 în numele fondului pe care îl administrează;

(iii) o instituție financiară nebancară care face obiectul supravegherii de către o autoritate competentă potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările și completările ulterioare sau cu prevederile art. 128 și 129 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare, și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, atunci când desfășoară activități la nivel național;

b) administrării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit care nu a fost emis de o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană sau administrării contractului de credit în sine, cu excepția cazului în care drepturile creditorului ce decurg din contractul de credit sau contractul de credit în sine sunt înlocuite cu un contract de credit emis de o astfel de instituție de credit;

c) achiziționării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine de către o instituție de credit stabilită în Uniunea Europeană;

d) cesiunii drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine, în cazul în care cesiunea are loc înainte de data prevăzută la art. 31 alin. (2).

(…)

Art. 10

(1) Cumpărătorii de credite și administratorii de credite sunt obligați să respecte în relațiile lor cu debitorii următoarele:

a) să acționeze cu bună-credință, în mod echitabil și cu profesionalism;

b) să le ofere debitorilor informații care să nu fie înșelătoare, neclare sau false;

c) să respecte și să protejeze informațiile personale și dreptul la viață privată al debitorilor;

d) să comunice cu debitorii într-un mod care să nu constituie hărțuire, constrângere sau influență nejustificată.

(2) După orice cesiune a drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau după o cesiune a contractului de credit neperformant în sine către un cumpărător de credite și întotdeauna înainte de prima colectare a datoriilor, dar și ori de câte ori debitorul îi cere acest lucru, cumpărătorul de credite sau, atunci când unul dintre aceștia este desemnat să desfășoare activități de administrare a creditelor, entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau administratorul de credite, îi transmite debitorului o comunicare, pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil, care cuprinde următoarele:

a) informații privind cesiunea care a avut loc, inclusiv data cesiunii;

b) identitatea și datele de contact ale cumpărătorului de credite;

c) dacă se desemnează un administrator de credite sau entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii), identitatea și datele de contact ale acestora;

d) dacă se desemnează un administrator de credite, acte doveditoare privind autorizarea sa acordată în conformitate cu prevederile art. 7;

e) dacă este cazul, identitatea și datele de contact ale furnizorului de servicii de administrare a creditelor;

f) un punct de contact pentru cumpărătorul de credite sau, atunci când unul dintre aceștia este desemnat să desfășoare activități de administrare a creditelor, pentru entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. (a) pct. (i) sau (iii) sau pentru administratorul de credite și, dacă este cazul, pentru furnizorul de servicii de administrare a creditelor, de la care să primească informații atunci când este necesar, prezentat într-un mod vizibil;

g) informații privind sumele datorate de debitor la momentul comunicării, prezentând detaliat sumele datorate sub formă de capital, dobânzi, comisioane și alte costuri permise;

h) o declarație conform căreia continuă să se aplice toate dispozițiile relevante din prevederile legale naționale și din cele aplicabile în Uniunea Europeană în domeniu referitoare, mai ales, la executarea contractelor, protecția consumatorilor, drepturile debitorului și dreptul penal;

i) numele, adresa și datele de contact ale autorităților competente ale statului membru în care se află domiciliul sau sediul social al debitorului ori, în cazul în care, în temeiul prevederilor legale naționale, acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său central și unde debitorul poate depune o plângere.

(3) În toate comunicările ulterioare cu debitorul, cumpărătorul de credite sau, atunci când unul dintre aceștia este desemnat să desfășoare activități de administrare a creditelor, entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau administratorul de credite includ informațiile prevăzute la alin. (2) lit. f), exceptând cazul primei comunicări după numirea unui nou administrator de credite, caz în care trebuie incluse și informațiile prevăzute la alin. (2) lit. c) și d).

(4) Dispozițiile alin. (2) și (3) se aplică cu respectarea oricăror altor cerințe legate de comunicările prevăzute în prevederile legale ale Uniunii Europene sau în legislația națională aplicabilă.

Art. 11

(1) În situația în care un cumpărător de credite nu desfășoară el însuși activitățile de administrare a creditelor, administratorul de credite desemnat furnizează serviciile legate de gestionarea și executarea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine pe baza unui contract de administrare a creditelor încheiat cu cumpărătorul de credit.

(2) Contractul de administrare a creditelor prevăzut la alin. (1) cuprinde următoarele elemente:

a) o descriere detaliată a activităților de administrare a creditelor care urmează să fie desfășurate de administratorul de credite;

b) nivelul remunerației administratorului de credite sau modul de calcul al remunerației;

c) măsura în care administratorul de credite poate reprezenta cumpărătorul de credite față de debitor;

d) angajamentul părților de a respecta prevederile legale ale Uniunii Europene și prevederile legale naționale aplicabile drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau aplicabil contractului de credit în sine, inclusiv în materie de protecție a consumatorilor și a datelor cu caracter personal;

e) o clauză care impune un tratament echitabil și diligent al debitorilor;

f) obligația administratorului de credite de a-l înștiința pe cumpărătorul de credite înainte de a externaliza vreuna dintre activitățile sale de administrare a creditelor.

(3) Administratorul de credite întocmește și păstrează timp de zece ani de la data rezilierii contractului de administrare a creditelor prevăzut la alin. (1) următoarele evidențe:

a) corespondența relevantă purtată atât cu cumpărătorul de credite, cât și cu debitorul;

b) instrucțiunile relevante primite de la cumpărătorul de credite pentru drepturile creditorului ce decurg din fiecare contract de credit sau pentru contractul de credit în sine pe care îl gestionează și îl execută în numele cumpărătorului de credite în cauză;

(c) contractul de administrare a creditelor.

(4) Administratorul de credite pune la dispoziția autorității competente prevăzute la art. 21 alin. (4) evidențele prevăzute la alin. (3), la cererea acesteia.

(…)

Art. 15

(1) Instituția de credit pune la dispoziția unui potențial cumpărător de credite informațiile necesare privind drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau privind contractul de credit neperformant în sine și, după caz, privind garanțiile reale, pentru a-i permite potențialului cumpărător de credite să evalueze el însuși valoarea drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine și probabilitatea de recuperare a valorii contractului respectiv înainte de a încheia un contract de cesiune cu privire la respectivele drepturi ale creditorului ce decurg din contractul de credit neperformant sau la contractul de credit neperformant în sine, asigurând în același timp protecția informațiilor puse la dispoziție de instituția de credit și confidențialitatea datelor comerciale.

(2) În situația în care România este statul membru gazdă, instituțiile de credit care cesionează unui cumpărător de credite drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine au obligația de a comunica semestrial autorității competente desemnate în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din prezenta ordonanță de urgență și autorității competente prevăzute la art. 171 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, fără a se limita, următoarele informații:

a) identificatorul entității juridice (LEI) al cumpărătorului de credite sau, după caz, al reprezentantului său desemnat potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) sau, dacă nu există un asemenea identificator:

(i) identitatea cumpărătorului de credite sau a membrilor organului de conducere sau ai organului administrativ al cumpărătorului de credite și a persoanelor care posedă în cadrul cumpărătorului de credite dețineri calificate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii) adresa cumpărătorului de credite și, după caz, a reprezentantului său desemnat potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1);

b) soldul total al drepturilor creditorului cesionate ce decurg din contractele de credite neperformante sau soldul contractelor de credite neperformante cesionate;

c) numărul și dimensiunea drepturilor creditorului cesionate ce decurg din contractele de credite neperformante sau ale contractelor de credite neperformante cesionate;

d) dacă cesiunea include drepturile creditorului ce decurg din contractele de credite neperformante încheiate cu consumatorii sau contractele de credite neperformante în sine și tipurile de active cu care sunt garantate contractele de credite neperformante, după caz.

(3) Ori de câte ori este necesar, autoritatea competentă prevăzută la alin. (2) poate solicita instituțiilor de credit să furnizeze trimestrial informațiile prevăzute la alin. (2).

(4) În situația în care România este statul membru gazdă, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) transmite fără întârziere autorității competente a statului membru de origine al cumpărătorului de credite informațiile prevăzute la alin. (2) și (3), precum și orice alte informații pe care le-ar putea considera necesare pentru exercitarea funcțiilor și pentru îndeplinirea sarcinilor lor în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență.

(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) și ale Regulamentului (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.

Art. 16

(1) Formatele de date ce trebuie utilizate de instituțiile de credit pentru a furniza informațiile prevăzute la art. 15 alin. (1), specificate prin standardele tehnice de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană cu scopul de a oferi informații detaliate cumpărătorilor de credite cu privire la expunerile din credite din portofoliul bancar pentru analiză, obligația de diligență financiară și evaluarea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine se utilizează pentru tranzacțiile aferente creditelor emise la 1 iulie 2018 sau după această dată, care devin neperformante după 28 decembrie 2021.

(2) Pentru creditele acordate între 1 iulie 2018 și data intrării în vigoare a standardelor tehnice de punere în aplicare prevăzute la alin. (1), instituțiile de credit completează modelul de date cu informațiile de care dispun deja.

(3) Instituțiile de credit aplică standardele tehnice de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană și în cazul cesiunii drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine către alte instituții de credit.

(4) Instituțiile de credit utilizează modelele de date pentru a transmite informații între instituții de credit în cazurile în care se cesionează numai drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine.

Art. 17

(1) Un cumpărător de credite al cărui domiciliu sau sediu social se află în România desemnează o entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite pentru a efectua activități de administrare a creditelor în raport cu drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant încheiat cu consumatorii sau cu contractul de credit neperformant în sine.

(2) În cazul unui cumpărător de credite al cărui domiciliu sau sediu social nu se află în Uniunea Europeană ori, în cazul în care, în temeiul prevederilor legale din țara acestuia, acesta nu are sediu social, al cărui sediu central nu se află în Uniunea Europeană, reprezentantul său desemnat care are domiciliul sau sediul social în România potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) numește o entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite, exceptând cazul în care reprezentantul este el însuși o entitate menționată la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite, pentru a efectua activități de administrare a creditelor în raport cu drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau cu contractul de credit neperformant în sine încheiat cu:

a) persoane fizice, inclusiv consumatori și lucrători independenți;

b) microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, prevăzute la art. 3 pct. 12 din prezenta ordonanță de urgență.

(3) Cumpărătorii de credite nu sunt obligați să respecte nicio cerință administrativă suplimentară legată de achiziționarea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine, în afară de cerințele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sau de prevederile legale naționale în vigoare din domeniul protecției consumatorilor, al dreptului civil și al celui penal, aplicabile contractelor.

(4) Cumpărătorului de credite i se aplică în continuare prevederile legale relevante ale Uniunii Europene și prevederile legale naționale privind, în special, executarea contractelor, protecția consumatorilor, drepturile debitorilor, acordarea creditelor, normele privind secretul bancar și dreptul penal după cesiunea către cumpărătorul de credite a drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit sau a contractului de credit în sine.

(5) Cesiunea drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit sau cesiunea contractului în sine către cumpărătorul de credite nu afectează nivelul de protecție conferit consumatorilor și altor debitori în temeiul prevederilor legale ale Uniunii Europene și al prevederilor legale naționale, precum și în temeiul normelor aplicabile insolvenței, fără a aduce atingere prevederilor legale naționale și internaționale privind cambiile și biletele la ordin.

(6) Prezenta ordonanță de urgență se aplică fără a aduce atingere competențelor naționale legate de registrele de credite, inclusiv competenței de a le solicita informații cumpărătorilor de credite despre drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau despre contractul de credit în sine și despre performanța acestuia.

(7) Administratorul de credite desemnat sau entitatea desemnată prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) îndeplinește, în numele cumpărătorului de credite, obligațiile impuse acestuia în conformitate cu prevederile alin. (3)-(5) și ale art. 18 și 20.

(8) În cazul în care nu se desemnează niciun administrator de credite sau nicio entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii), cumpărătorul de credite sau reprezentantul său se supune în continuare obligațiilor impuse cumpărătorului de credite în conformitate cu prevederile alin. (3)-(5) și ale art. 18 și 20.

(9) Administratorul de credite desemnat sau entitatea desemnată prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. (a) pct. (i) sau (iii) îndeplinește, în numele cumpărătorului de credite, obligațiile prevăzute de prevederile legale naționale în sarcina cumpărătorului de credite, inclusiv cele prevăzute la alin. (3).

(…)

Art. 21

(1) Administratorii de credite și, după caz, furnizorii de servicii de administrare a creditelor cărora le-au fost externalizate activitățile de administrare a creditelor potrivit dispozițiilor art. 12 au obligația de a respecta prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) În situația în care România este stat membru de origine pentru administratorii de credite, autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează în mod corespunzător activitățile în cauză în vederea evaluării respectării prevederilor alin. (1), potrivit competențelor.

(3) Exercitarea supravegherii de către autoritatea competentă se realizează astfel:

a) autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează modul în care sunt respectate prevederile art. 17-19 stabilite în sarcina cumpărătorului de credite sau, dacă este cazul, a reprezentantului său desemnat potrivit dispozițiilor art. 19, în situația în care România este stat membru de origine al unui cumpărător de credite sau, după caz, al reprezentantului acestuia desemnat potrivit dispozițiilor art. 19;

b) autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează modul în care sunt respectate prevederile art. 10 stabilite în sarcina cumpărătorului de credite sau, dacă este cazul, a reprezentantului său desemnat potrivit dispozițiilor art. 19, atunci când debitorul este persoană fizică, în situația în care România este stat membru de origine al unui cumpărător de credite sau, după caz, al reprezentantului acestuia desemnat potrivit dispozițiilor art. 19;

c) autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează modul în care sunt respectate prevederile art. 20 stabilite în sarcina cumpărătorului de credite sau, dacă este cazul, a reprezentantului său desemnat potrivit dispozițiilor art. 19, în situația în care România este stat membru de origine al unui cumpărător de credite sau, după caz, al reprezentantului acestuia desemnat potrivit dispozițiilor art. 19.

(4) Autoritatea competentă responsabilă cu exercitarea funcțiilor și cu îndeplinirea sarcinilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență este Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

(5) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este autoritatea competentă responsabilă cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, conform competențelor prevăzute la art. 22 alin. (1) și (2).

(6) Se desemnează Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ca punct unic de contact pentru toate schimburile și interacțiunile necesare cu autoritățile competente din statul membru de origine sau din statul membru gazdă.

(7) Autoritatea competentă desemnată în conformitate cu prevederile alin. (4) solicită cumpărătorilor de credite sau reprezentanților acestora desemnați potrivit dispozițiilor art. 19, administratorilor de credite, furnizorilor de servicii de administrare a creditelor cărora le-au fost externalizate activități potrivit dispozițiilor art. 12, debitorilor și oricărei alte persoane sau oricărei alte autorități publice informațiile necesare pentru îndeplinirea următoarelor atribuții, potrivit competențelor:

a) evaluarea respectării continue a cerințelor stabilite în prezenta ordonanță de urgență;

b) investigarea eventualelor încălcări ale cerințelor prevăzute la lit. a);

c) impunerea de sancțiuni administrative și de măsuri de remediere în conformitate cu prevederile art. 23.

(8) Autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) asigură resursele necesare cu privire la capacitatea operațională, precum și competențele necesare exercitării funcțiilor și îndeplinirii sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

(…)

Art. 23

(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni și se sancționează după cum urmează:

a) încălcarea de către un administrator de credite a prevederilor art. 6 privind interdicția de a primi sau de a deține fonduri de la debitori, cu amendă de la 10.000 lei la 40.000 lei;

b) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) privind aplicarea adecvată a politicii pentru tratamentul corespunzător al debitorilor, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;

c) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) de instituire a procedurilor interne care să asigure înregistrarea și soluționarea plângerilor debitorilor în conformitate cu obligațiile stabilite în prezenta ordonanță de urgență, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;

d) încălcarea de către un administrator de credite a prevederilor art. 25 alin. (1) și (2) privind reclamațiile debitorilor, cu amendă de la 10.000 la 50.000 lei;

e) încălcarea de către un cumpărător de credite sau, după caz, administrator de credite sau orice entitate menționată la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) a prevederilor art. 10 privind relația și comunicările cu debitorul, cu amendă de la 20.000 lei la 80.000 lei;

f) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. e) privind respectarea drepturilor debitorului prin neinstituirea cadrelor de guvernanță și mecanismele de control intern, cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei;

g) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b)-d) prin acceptarea uneia sau mai multor persoane să devină sau să rămână membre ale organului său de conducere sau ale organului său administrativ care nu respectă cerințele prevăzute, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

h) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 11 privind cerințele referitoare la contractul de administrare a creditelor încheiat cu cumpărătorul de credite, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

i) încălcarea de către furnizorul de servicii de administrare a creditelor a prevederilor art. 12, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

j) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 12 alin. (1)-(4) privind cerințele referitoare la externalizarea activității de administrare a creditelor, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

k) încălcarea de către o instituție de credit a prevederilor art. 15 privind comunicarea informațiilor, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

l) încălcarea de către cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu art. 19 a prevederilor art. 17 privind obligațiile ce îi revin, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

m) încălcarea de către cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu art. 19 a prevederilor art. 18 alin. (1) și (2) referitoare la comunicarea informațiilor privind entitățile desemnate, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

n) încălcarea de către cumpărătorul de credite dintr-o țară terță a prevederilor art. 19 alin. (1) privind cerința de a fi desemnat în scris un reprezentant legal în România, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

o) încălcarea de către cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu art. 19 a prevederilor art. 20 alin. (1)-(3) referitoare la comunicarea informațiilor referitoare la cesionarea drepturilor unui creditor, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;

p) desfășurarea activității unui reprezentant al unui cumpărător de credite dintr-o țară terță, fără a fi desemnat în scris de către acesta, conform art. 19 alin. (1), cu amendă de la 80.000 la 100.000 lei.

(2) Odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale principale, agentul constatator poate dispune, potrivit competențelor, următoarele sancțiuni complementare:

a) retragerea unei autorizații de a desfășura activități în calitate de administrator de credite;

b) măsura prin care administratorului de credite sau cumpărătorului de credite sau, după caz, reprezentantului acestuia din urmă desemnat potrivit dispozițiilor art. 19 i se impune să remedieze încălcarea, să pună capăt conduitei respective și/sau interzicerea repetării acesteia.

(3) Sancțiunile dispuse trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și cu efect de descurajare.

(4) La stabilirea sancțiunilor, agentul constatator are în vedere următoarele circumstanțe:

a) gravitatea și durata încălcării;

b) gradul de vinovăție a administratorului de credite sau a cumpărătorului de credite sau, după caz, a reprezentantului acestuia din urmă desemnat potrivit dispozițiilor art. 19, care este responsabil pentru încălcare;

c) capacitatea financiară a administratorului de credite sau a cumpărătorului de credite care este responsabil pentru încălcare, inclusiv prin raportare la cifra de afaceri totală a persoanei juridice sau la venitul anual al persoanei fizice autorizate;

d) amploarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate prin încălcarea săvârșită de către administratorul de credite sau de către cumpărătorul de credite sau, după caz, de către reprezentantul acestuia din urmă desemnat potrivit dispozițiilor art. 19, care este responsabil pentru încălcare, în măsura în care profiturile sau pierderile respective pot fi stabilite;

e) pierderile cauzate părților terțe prin încălcare, în măsura în care aceste pierderi pot fi determinate;

f) măsura în care administratorul de credite sau cumpărătorul de credite care este responsabil pentru încălcare cooperează cu autoritățile competente;

g) încălcările comise anterior de administratorul de credite sau de cumpărătorul de credite sau, după caz, de reprezentantul acestuia din urmă desemnat potrivit dispozițiilor art. 19, care este responsabil pentru încălcare;

h) orice consecințe sistemice reale sau potențiale ale încălcării.

(5) Autoritatea competentă poate aplica sancțiunile contravenționale principale și complementare prevăzute la alin. (1) și (2) membrilor organului de conducere sau ai organului administrativ, precum și altor persoane care, în temeiul prevederilor legale naționale, sunt responsabile pentru încălcare.

(6) Înainte de a lua orice decizie de aplicare a sancțiunilor contravenționale prevăzute la alin. (1) și (2), autoritatea competentă acordă administratorului de credite sau cumpărătorului de credite vizat sau, după caz, reprezentantului acestuia din urmă desemnat potrivit dispozițiilor art. 19 posibilitatea de a fi audiat.

(7) Orice decizie de aplicare a sancțiunilor contravenționale prevăzute la alin. (1) și (2) se motivează în mod corespunzător în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii și poate fi contestată în instanță.

Art. 24

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor principale prevăzute la art. 23 alin. (1) și a sancțiunilor complementare prevăzute la art. 23 alin. (2) se fac de către agenții constatatori ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

(2) În măsura în care prezența ordonanță de urgență nu prevede altfel, contravențiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 28 alin. (1), art. 29 și art. 32 alin. (3) teza întâi.

Art. 25

(1) Administratorii de credite stabilesc și aplică proceduri transparente pentru soluționarea reclamațiilor primite de la debitori.

(2) Administratorii de credite soluționează reclamațiile primite din partea debitorilor în mod gratuit.

(3) Administratorii de credite păstrează evidența reclamațiilor și a măsurilor luate pentru a le da curs.

(4) Pentru soluționarea reclamațiilor depuse de debitori împotriva cumpărătorilor de credite, a administratorilor de credite și a furnizorilor de servicii de administrare a creditelor, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) aplică procedura prevăzută în anexa la prezenta ordonanță de urgență.”

Totodată, prezenta Ordonanță de urgență modifică următoarele acte normative:

– O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;

– O.U.G. nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.