Desfacerea căsătoriei. Ultimul domiciliu comun aflat în străinătate. Stabilirea competentei teritoriale (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 876/2016

NCPC: art. 915 alin. (2)

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., „dacă nici reclamantul, nici pârâtul nu au locuința în țara, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, în lipsa unui astfel de acord cererea de divorț fiind de competența Judecătoriei sectorului 5”.

Se reține că norma de competența cuprinsă în dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la soluționarea acțiunii de divorț în cazul în care nici pârâtul, nici reclamantul nu mai au domiciliul în țară, este una absolută în sensul că, în lipsa acordului părților asupra unei alte instanțe din țară care să judece cauza, competența teritorială revine Judecătoriei sectorului 5 București.

Competența Judecătoriei sectorului 5 București are însă caracter subsidiar, intervenind în materia divorțului numai în lipsa acordului părților asupra instanței competente teritorial să judece pricina.

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 27 august 2014, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul B., să dispună desfacerea căsătoriei din vina pârâtului și revenirea la numele avut anterior căsătoriei. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței desfacerea căsătoriei și judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte observă că, așa cum au reținut ambele instanțe în conflict, nici reclamanta, nici pârâtul nu mai aveau domiciliul sau reședința în România la data introducerii acțiunii de divorț, ultimul domiciliu comun al părților fiind în Germania.

Se exclude însă competența teritorială a Judecătoria sectorului 5 București de soluționare a cauzei, dat fiind faptul că, în sensul dispozițiilor art. 915 alin. (2) teza I C. proc. civ., părțile au convenit ca litigiul să fie soluționat de Judecătoria Slatina.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ. nu cer ca acordul de voință al părților cu privire la instanța competentă să judece cererea de divorț să fie dat expres, în cadrul aceluiași înscris, el putând rezulta și din indicarea aceleiași instanțe realizată chiar separat, dar neechivoc, de fiecare dintre părți.

De asemenea, dispozițiile procedurale citate nu impun ca acordul privind instanța care să soluționeze cererea de divorț să fie realizat anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, odată cu introducerea acțiunii de divorț, reclamanta și-a manifestat voința ca litigiul să fie soluționat de Judecătoria Slatina, în a cărei rază teritorială s-a aflat, de altfel, ultimul domiciliu comun al soților în România.

Se reține, totodată, că prin procura specială din 3 septembrie 2014, emisă de B.N.P.A., C., reclamanta și-a mandatat apărătorul să o reprezinte în Dosarul nr. x/311/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, fiind iară echivoc voința acesteia ca să fie soluționată cauza de această instanță.

Pârâtul, la rândul său, s-a manifestat similar, în sensul ca divorțul să fie soluționat de Judecătoria Slatina, realizându-se convenția părților asupra judecătoriei din România care să soluționeze cauza.

Astfel, prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2015, aflată la fila 30, în dosarul Judecătoriei Slatina, pârâtul a arătat că dorește să divorțeze de soția sa și este de acord cu orice susținere a acesteia.

Totodată, prin întâmpinarea înregistrată la Judecătoria Slatina, la data de 17 iulie 2015, pârâtui a arătat că este de acord cu admiterea cererii de divorț, în totalitate și solicită judecarea cauzei în lipsă. Se mai reține și faptul că, prin întâmpinarea formulată, pârâtul nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Slatina în soluționarea acțiunii având ca obiect divorț și capete de cerere accesorii.

Prin urmare, anterior momentului în care Judecătoria Slatina și-a verificat competența, a fost realizat acordul părților cu privire la soluționarea cererii de divorț de către această instanță.

În consecință, în conflictul invit între Judecătoria Slatina, inițial investită cu soluționarea cererii de divorț și Judecătoria sectorului 5 București, urmează a decide că revine Judecătoriei Slatina competența de soluționare a cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.