Declararea recursului pe durata suspendării cursului judecării procesului. Regulile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2479/2020

NCPC: art. 185 alin. (1), art. 414 alin. (1) și (2), art. 486 (1) lit. d), art. 470 alin. (5), art. 486 alin. (3), art. 487 alin. (1), art. 489 alin. (1), art. 493 alin. (5)

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanța de apel cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluționării apelului declarat de reclamantul A. împotriva unei sentințe pronunțate în soluționarea unei cauze având ca obiect un litigiu de muncă.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc regulile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre care și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.

Prevederea imperativă din actuala reglementare a art. 487 C. proc. civ., conform căreia recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, permite o singură excepție în situația în care termenul de declarare a recursului și termenul de motivare a acestuia curg de la date diferite.

Prin urmare, chiar și atunci când nu există un termen distinct de motivare a recursului, cererea de recurs va trebui să cuprindă și motivele, sub sancțiunea nulității cererii, prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancțiunea nerespectării lui, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., este anularea.

Față de dispozițiile legale invocate, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva încheierii curții de apel, în condițiile prevăzute de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., fără însă a indica motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, situație care atrage sancțiunea nulității potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a motiva recursul în conformitate cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., astfel încât în raport de art. 487 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 185 alin. (1) din același Cod cu referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va declara nulă cererea de recurs declarată de recurentul A..

Astfel fiind, se constată că recursul declarat de recurentul A. nu a fost motivat în cadrul termenului legal și în consecință, urmează a fi aplicată sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității cererii de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.