Deciziile ÎCCJ (Complet DCD/C și DCD/P): sesizări respinse

Prin Decizia nr. 1/2019, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, în dosarul nr. 13.382/4/2017, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„interpretarea dispozițiilor art. 91 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 110 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare) și a dispozițiilor art. 131 din O.G. nr. 92/2003 (art. 215 din Legea nr. 207/2015), în sensul de a stabili dacă, în ipoteza în care s-a dispus o condamnare pentru evaziune fiscală și obligarea condamnatului la plata sumelor datorate bugetului de stat (debit principal și accesorii), prescripția dreptului de a stabili obligațiile fiscale și prescripția dreptului de a cere executarea silită curg de la data săvârșirii faptelor sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare”.

Prin Decizia nr. 2/2019, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă în dosarele nr. 82032/299/2015 și nr. 32850/301/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

„recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate după publicarea D.C.C. nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite anterior publicării deciziei, recursuri nesoluționate până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018 (1 octombrie 2018), devin admisibile sau își mențin caracterul inadmisibil rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României cât privește producerea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018?”.

Prin Decizia nr. 3/2019, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Buzău – Secția I civilă, în dosarul nr. 14090/200/2017, cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„instanța de judecată poate lua act de acordul de mediere, prin care părțile s-au înțeles cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, conform art. 64 alin. (2) și art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare?”.

Prin Decizia nr. 4/2019, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Arad – Secția I Civilă, în dosarul nr. 13325/55/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială și cota succesorală a soțului supraviețuitor instituit legatar universal, în condițiile în care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți ai defunctului decât cei comuni, prin raportare la prevederile art. 972, art. 1055, art. 1074, art. 1086, art. 1087, art. 1088, art. 1089 și art. 1090 din noul Cod civil?”.

Prin Decizia nr. 1/2019, ÎCCJ (Complet DCD/P) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală în dosarul nr. 1495/85/2016 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

„1. dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal – în modalitatea înlesnirii practicării prostituției, lipsește tipicitatea ca și trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului.

2. dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal – în modalitatea «obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției» lipsește tipicitatea ca și trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului.

3. dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal – în modalitatea săvârșirii întregii activități de prostituție pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii lipsește tipicitatea ca și trăsătură esențială a infracțiunii”.