Deciziile ÎCCJ (Complet DCD/C): sesizări respinse

Prin Decizia nr. 55/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov-Secția civilă, în dosarul nr. 2123/62/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 118 și cu art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare în anul 2014, pensia anticipată sau pensia anticipată parțială încasată de către un pensionar care se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege constituie un venit încasat necuvenit în sensul art. 179 din aceeași lege din luna următoare celei în care au devenit incidente în ceea ce îl privește pe beneficiarul pensiei prevederile art. 6 alin. (1) pct. IV din lege [pensionarul anticipat a realizat un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-e) din norma legală menționată] sau începând cu data de 1 ianuarie, adică pentru întregul an calendaristic în care pensionarul anticipat a intrat sub incidența art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010”.

Prin Decizia nr. 56/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 2402/84/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1^1) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare și art. 3^1 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește acordarea aceleiași valori de referință sectorială pentru toți angajații din cadrul Familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție”, de la data punerii acesteia în plată pentru salariați făcând parte din aceeași familie ocupațională”.

Prin Decizia nr. 57/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj- Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 657/112/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 165 alin. (2) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, mențiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările și completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 181679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, art. 9 și 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările și completările ulterioare, în ce privește veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică, în sensul de a se stabili dacă acestea trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei”.

Prin Decizia nr. 58/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 34575/3/2014*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie un impediment la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare artificiale?”.