Decizii de admitere pronunțate de ÎCCJ în luna decembrie 2015

Potrivit informațiilor publicate pe site-ul ÎCCJ (www.scj.ro), în luna decembrie 2015, au fost pronunțate mai multe decizii pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar și în recurs în interesul legii, atât în materie penală, cât și în materie de contencios admisitrativ și fiscal.

RIL

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 25/2015 

Prin Decizia nr. 25/2015, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al PÎCCJ.

ÎCCJ a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 213 și  215¹ alin. (5) din Codul de procedură penală încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit măsura preventivă a controlului judiciar este definitivă.

👍Vezi și: Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 25/2015 (comunicat ÎCCJ): Art. 213 („Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror”) și art. 215^1 alin. (5) („Durata controlului judiciar”) Cod procedură penală
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 26/2015

Prin Decizia nr. 26/2015, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al PÎCCJ.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (rep. M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011; cu modif. ult.) în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești străine în vederea executării lor în România, ÎCCJ a stabilit următoarele:

– Sancțiunile/interdicțiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunțate de autoritățile judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia nr. 2008/909/JAI al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române;

– Sancțiunile/interdicțiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunțate de autoritățile judiciare ale statelor care nu au transpus Decizia nr. 2008/909/JAI ori care nu sunt membre ale Uniunii Europene, al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres.

HP

PENAL

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 33/2015

Prin Decizia nr. 33/2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.475/35/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând posibilitatea ca judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea plângerii împotriva soluției de renunțare la urmărirea penală să poată dispune admiterea plângerii și schimbarea soluției de renunțare la urmărirea penală în soluția de clasare, atunci când petentul invocă unul din temeiurile de drept care atrag ca și consecință imediată pronunțarea unei soluții de clasare.

ÎCCJ a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea plângerii împotriva soluției de renunțare la urmărirea penală poate dispune admiterea plângerii și schimbarea soluției de renunțare la urmărirea penală în soluția de clasare, atunci când petentul invocă unul din temeiurile de drept care atrag ca și consecință imediată pronunțarea unei soluții de clasare.

👍Vezi și: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 33/2015 (comunicat ÎCCJ): Art. 341 („Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară”) alin. (6) lit. c) Cod procedură penală
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 32/2015

Prin Decizia nr. 32/2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 3616/243/2014 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept vizând interpretarea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv:

Dacă noțiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracțiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) și  alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noțiunea de contrabandă în sens larg.

În cazul în care se stabilește că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracțiunea de contrabandă, care dintre cele două modalități urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Înalta Curte a stabilit că noțiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 37/2015

Prin Decizia nr. 37/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 37/2015 a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 13 iulie 2015, pronunțată în dosarul nr. 8392/118/2014.

ÎCCJ a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (M. Of. nr. 663 din 23 octombrie 2001; cu modif. ult.) și art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (M. Of. nr. 790 din 12 decembrie 2001; cu modif. ult.), numele și prenumele unei persoane reprezintă informații referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă, într-o situație dată, sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei.

De asemenea, ÎCCJ a stabilit și faptul că în cazul cererilor de liber acces la informații de interes public întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, atunci când informațiile de interes public și informațiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiași document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informațiilor, accesul la informațiile de interes public se realizează prin anonimizarea informațiilor cu privire la datele cu caracter personal; refuzul de acces la informațiile de interes public, în condițiile în care informațiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat.

Pentru a vedea minutele respectivelor decizii vizitați site-ul ÎCCJ (www.scj.ro).