Decizii de admitere pronunțate de CCR în anul 2016 – dispoziții ale Codului de procedură penală

Potrivit informațiilor publicate pe site-ul CCR (www.ccr.ro), în perioada ianuarie 2016 – iulie 2016, au fost pronunțate mai multe decizii de admitere având în vedere dispoziții ale Codului de procedură penală. Trebuie menționat faptul că dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate au fost puse în acord cu deciziile pronunțate de Curtea Constituțională (în perioada ianuarie – iunie 2016) prin O.U.G. nr. 18/2016. Modificările aduse Codului de procedură penală prin ordonanța anterior menționată au fost determinate și de alte necesități, precum:

– necesitatea transpunerii unor acte comunitare cu impact atât asupra dreptului substanțial penal, cât și asupra dreptului procesual penal – prin sporirea garanțiilor oferite în cadrul procedurilor judiciare, față de unele directive existând, de altfel, proceduri de infringement aflate în fază avansată.

– posibilitatea existenței unor interpretări diferite în jurisprudență cu privire la norme procesual penale aplicabile, de natură a afecta drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, având drept cauză numărul relativ mare de texte declarate neconstituționale care nu au fost puse în acord cu legea fundamentală, deși termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție a expirat;

– iminenta împlinire a termenului de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial nr. 240 din 31 martie 2016 a Deciziei Curții Constituționale nr. 23/2016 privind art. 318 CPP, ceea ce va declanșa, în absența unei intervenții legislative, o lipsire de efecte a textelor declarate neconstituționale, determinând imposibilitatea pentru procuror de a mai renunța la urmărire penală, ceea ce va determina la o aglomerare a instanțelor de judecată cu acele cauze penale care ar fi putut fi soluționate fără a se începe urmărirea penală și fără ca acțiunea penală să fie exercitată;

– existența mai multor proceduri de infringement, unele dintre ele aflate în stadii avansate, ceea ce ar putea duce la condamnarea României de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu consecința aplicării unor sancțiuni pecuniare al căror cuantum ar putea fi unul semnificativ, de natură a afecta bugetul de stat și îndeplinirea obiectivelor asumate de Guvern.

Vom prezenta, în continuare, dispozitivul respectivelor decizii.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, este neconstituțională. Curtea a reținut că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 coroborate cu cele ale art. 129, referitoare la accesul liber la justiție și exercitarea căilor de atac, precum și prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de proprietate privată.

👍Vezi și: Neconstituționalitate: Art. 250 („Contestarea măsurilor asigurătorii”) alin. (6) Cod procedură penală
 

Prin Decizia pronunțată în ședința din 20 ianuarie 2016, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Curtea a reținut că dispozițiile criticate contravin principiului legalității, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și prevederilor art. 124 alin. (1) coroborate cu art. 126 alin. (1), potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii și se realizează prin instanțele judecătorești stabilite de lege.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate: Art. 318 („Renunțarea la urmărirea penală”) Cod procedură penală
 

Prin Decizia pronunțată în ședința din 16 februarie 2016, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate. Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate contravin principiului statului de drept – consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție – în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor, întrucât obligă instanța ca, la momentul soluționării acțiunii penale în fond, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv chiar și atunci când pronunță o măsură educativă privativă de libertate.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Art. 399 („Dispozițiile cu privire la măsurile preventive”) alin. (3) lit. d) Cod procedură penală. Măsuri educative privative de libertate
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 16 februarie 2016

Prin Decizia pronunțată în ședința din 16 februarie 2016, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că art. 142 alin. (1) Cod procedură penală conține prevederi care sunt neconstituționale, și anume sintagma: „ori de alte organe specializate ale statului”. Curtea a reținut că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condițiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității, întrucât nu permite subiecților de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Art. 142 („Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”) alin. (1) din Codul de procedură penală
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 3 martie 2016

Prin Decizia pronunțată în ședința din 3 martie 2016, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională. Curtea a reținut că în ceea ce privește cauzele soluționate până la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau o ordonanță a Guvernului și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate având același obiect, acestea reprezintă facta praeterita, de vreme ce cauzele au fost definitiv și irevocabil soluționate. Curtea a reținut că din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de prezumția de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul și care a dobândit autoritate de lucru judecat. Prin urmare, Curtea a constatat că incidența deciziei de admitere pronunțată de instanța de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea unor efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive. Curtea a constatat însă că, în reglementarea cazului de revizuire examinat, reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, deși intenția legiuitorului a fost de a da eficiență controlului de constituționalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În speță, Curtea a constatat că motivul substanțial și imperios care justifică derogarea de la principiul autorității de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de instanța de contencios constituțional.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Art. 453 („Cazurile de revizuire”) alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 12 iulie 2016

Prin Decizia pronunțată în ședința din 12 iulie 2016, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, este neconstituțională.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală
 
👍Vezi și: Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
 
 
👍Vezi și: O.U.G. nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004