Decizia ÎCCJ nr. 679/2023 (M. Of. nr. 193/07.02.2023): Art. 66 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

În M. Of. nr. 193 din data de 7 martie 2023 s-a publicat Decizia nr. 679/2023 (îndreptată prin Încheierea din 26 ianuarie 2023) a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, Înalta Curte anulează dispozițiile art. 66 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la la data de 13.01.2021, reclamanta A.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanței anularea dispozițiilor art. 66 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte a constatat că definirea sintagmei „vârsta standard de pensionare” prin raportare exclusiv la condițiile din anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 este de natură a contrazice limitele actului normativ de rang superior, prin restrângerea în mod nepermis a categoriei destinatarilor normei și eliminarea din această categorie a acelor persoane pentru care vârsta standard de pensionare se calculează inclusiv prin aplicarea reducerilor prevăzute de lege.

Astfel, recurenta a arătat că este beneficiara unei pensii de urmaș, îndeplinind toate condițiile legale pentru a beneficia de acest drept, în temeiul art. 85 din Legea nr. 263/2010.

Textul a fost pus în aplicare prin Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, care la cap. III „Pensiile din sistemul public de pensii” pct. D „Pensia de urmaș”, în art. 66 indică faptul că „Vârsta de pensionare la care se face referire la art. 85 alin. (1) din lege este vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 la lege”.

Procedând la analiza comparativă a textelor de lege, rezultă că prin actul de nivel inferior normele anterior menționate – se adaugă sintagma „prevăzută în anexa nr. 5 la lege”, pe lângă dispozițiile inițiale prevăzute în actul de nivel superior – Legea nr. 263/2010, și anume „la împlinirea vârstei standard de pensionare”

În condițiile în care actul de rang superior nu trimite la necesitatea îndeplinirii altor condiții, în afara celor stipulate în mod expres, pârâta nu poate adăuga la lege, fiind aplicabil principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), respectarea principiului enunțat fiind o garanție a legalității.

Principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile să nu eludeze prevederile legale, cât și că toate deciziile acestora se întemeiază pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Încălcând însă dispozițiile legale și constituționale sus-citate, hotărârea de guvern atacată, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, instituie norme derogatorii față de prevederile cuprinse în actul de rang superior.

Înalta Curte a observat că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea dispozițiilor art. 66 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, deoarece se încalcă principiul ierarhiei actelor normative.

Prioritar, Înalta Curte reține că orice sistem de drept se bazează pe principiul ierarhiei normelor cuprinse în actele normative, care se referă la structura piramidală a normelor juridice, în vârful căreia se află legea fundamentală – Constituția României – care definește condițiile de emitere a tuturor celorlalte norme.

Așadar, potrivit principiului ierarhiei normelor juridice, o anumită normă face parte din această ierarhie doar dacă este emisă potrivit prevederilor normei superioare, în caz contrar o astfel de normă neputând face parte din sistemul ordinii de drept. Aplicarea principiului ierarhiei normelor presupune așadar obligativitatea subordonării actului normativ cu forță juridică inferioară celui care are forță juridică superioară.

Aplicând cele anterior enunțate speței de față, se va constata că, în ceea ce privește hotărârile de guvern sunt aplicabile dispozițiile art. 108 din Constituția României, potrivit cărora:

„Art. 108 Actele Guvernului

(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor”.

În cauza de față, Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 a fost emisă pentru organizarea modului de executare a dispozițiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aspect ce rezultă din chiar denumirea actului. În concret, art. 66 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, a cărui anulare a fost solicitată, a fost adoptat în scopul executării prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În analiza modului de executare a dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin art. 66 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora:

„Art. 3: Respectarea normelor de tehnică legislativă

(1) Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern și a propunerilor legislative aparținând deputaților, senatorilor sau cetățenilor, în cadrul exercitării dreptului la inițiativa legislativă, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu asemenea atribuții. 

Art. 4 Ierarhia actelor normative

(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”.

Așadar, se constată că în aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 intimatul-pârât Guvernul României avea obligația ca, la elaborarea normelor, să respecte limitele din actul de rang superior privind condițiile de acordare a pensiei de urmaș.

Înalta Curte reține că, în absența unei trimiteri exprese în cuprinsul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 la o anume prevedere legală, care ar fi eo ipso lămuritoare pentru intenția legiuitorului în privința accepțiunii noțiunii de „vârstă standard de pensionare”, definiția din art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010 este, în mod neechivoc, reperul pentru stabilirea conținutului conceptual al sintagmei în discuție.

Trebuie constatat că art. 85 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 conține o trimitere implicită la dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. v) din aceeași lege, potrivit cărora vârsta standard de pensionare este „vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbați și femei, la care aceștia pot obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii, precum și vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege”.

În aplicarea regulii de interpretare logică a legii ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, raportarea la definiție presupune preluarea ambelor accepțiuni ale conceptului, așadar și a celei privitoare la vârsta standard de pensionare redusă.

Înalta Curte va concluziona în sensul că limitele avute în vedere de prevederile actului de rang superior – art. 85 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 – în ceea ce privește categoria beneficiarilor pensiei de urmaș, determinată prin raportare la îndeplinirea condiției privind „vârsta standard de pensionare”, sunt mai largi decât cele reglementate prin actul de rang inferior, care, deși a fost emis în scopul aplicării legii, restrânge această categorie a beneficiarilor, făcând trimitere la vârsta standard de pensionare din anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, fără aplicarea reducerilor prevăzute de același act normativ.