Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 8/2018 (M. Of. nr. 501/19.06.2018): Art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice – nulitatea relativă parţială a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției

În M. Of. nr. 501 din 19 iunie 2018, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 8/2018 cu privire la următoarea problemă de drept:

„- dacă încălcarea dispoziției legale prevăzute de art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (rep. M. Of. nr. 670 din 03 august 2006; cu modif. ult.) – prin neconsemnarea în procesul-verbal (I) a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, (II) a intervalului de timp (conținutul concret al sancțiunii complementare) în care este suspendat dreptul de a conduce și (III) a temeiului juridic – este sancționată cu nulitatea parțială a procesului-verbal și atrage anularea inclusiv a mențiunilor privind măsura reținerii permisului de conducere, nulitate ce nu poate fi înlăturată, sau este suficientă numai consemnarea măsurii tehnico- administrative a reținerii permisului de conducere pentru valabilitatea procesului-verbal, inclusiv cu privire la măsura complementară de suspendare, durată și temei juridic;

– dacă încălcarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, prin raportare la interesul ocrotit, poate fi invocată de instanță, este sancționată cu nulitatea absolută sau relativă și este o nulitate procedurală, ce poate sau nu poate fi înlăturată, sau este o nulitate materială”.

Art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

„(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. 

 (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: 

a) aplicarea punctelor de penalizare; 

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; 

c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop; 

d) imobilizarea vehiculului; 

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4); 

f) «abrogat»”.

Examen jurisprudențial – principalele coordonate ale divergențelor de jurisprudență  

Într-o orientare, s-a considerat că neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp pentru care este suspendat dreptul de a conduce (conținutul concret al sancțiunii complementare) și a temeiului juridic ar putea atrage nulitatea relativă parțială a procesului-verbal, respectiv a măsurii reținerii permisului de conducere, care este doar o măsură tehnico-administrativă.

Într-o altă orientare, s-a apreciat că încălcarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, prin raportare la interesul ocrotit, poate fi invocată și de instanță din oficiu, fiind sancționată cu nulitatea absolută.

Prin Adresa nr. 2.610/C/4.773/III-5/2017 din 10 ianuarie 2018, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și-a exprimat punctul de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul sesizării, potrivit căruia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 180 și 181 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prin raportare la dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunii privind aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce atrage nulitatea parțială a procesului- verbal de constatare a contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, nulitate care este condiționată de dovedirea vătămării și nu poate fi invocată din oficiu de instanță.

Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, stabilind că acestea sunt conforme cu prevederile Legii fundamentale. În acest sens sunt mai multe decizii, dintre care menționăm, cu titlu de exemplu, D.C.C. nr. 84/2012 (M. Of. nr. 168 din 14 martie 2012), D.C.C. nr. 796/2008 (M. Of. nr. 571 din 29 iulie 2008) D.C.C. nr. 210/2007 (M. Of. nr. 267 din 20 aprilie 2007) și D.C.C. nr. 44/2005 (M. Of. nr. 163 din 23 februarie 2005).

Prin Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. XXII/2007, ÎCCJ – Secțiile unite a statuat că „Nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat (O.G. nr. 2/2001 – n.r.) atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției”.

Raportul analizează sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, apreciind că s-a făcut dovada existenței unei jurisprudențe neunitare în privința problemelor de drept ce constituie obiectul recursului în interesul legii, conform dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, respectiv că autorul sesizării este legitimat procesual, potrivit prevederilor art. 514 din același cod.

În ceea ce privește fondul problemelor de drept supuse dezbaterii, prin raport se apreciază că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale supuse analizei, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat și a temeiului juridic, este sancționată cu nulitatea relativă parțială a procesului-verbal, condiționată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel.