Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 5/2019 (M. Of. nr. 334/02.05.2019): Art. 174 („Săvârşirea unei infracţiuni”) din Codul penal, cu referire la art. 154 („Termenele de prescripție a răspunderii penale”) alin. (2) teza I din Codul penal

În M. Of. nr. 334 din 2 mai 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 5/2019 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 174, cu referire la art. 154 alin. (2) teza I din Codul penal. Astfel, Înalta Curte a stabilit că în cazul infracțiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, prin data săvârșirii infracțiunii și data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale se înțelege momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos necuvenit.

Art. 154 („Termenele de prescripție a răspunderii penale”) alin. (2) teza I din NCP 

„(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act”.

Art. 174 („Săvârșirea unei infracțiuni”) din NCP

„Prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice”.

În ceea ce privește modul în care instanțele judecătorești s-au raportat la dispozițiile ce formează obiectul recursului în interesul legii, se remarcă existența practicii neunitare, sens în care au fost identificate trei orientări jurisprudențiale, astfel:

– potrivit opiniei majoritare, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii (data acțiunii);

– conform celei de-a doua orientări, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale este data la care s-a produs o primă pagubă, chiar dacă aceasta se produce în continuare și ulterior;

– potrivit celei de-a treia opinii, data la care începe să curgă termenul de prescripție este data la care s-a produs în mod definitiv urmarea imediată.

Prin Adresa nr. 2.812/C/2.656/III-5/2018, PÎCCJ a considerat că elementul material al laturii obiective este compus dintr-o unică acțiune care nu se prelungește în timp, respectiv fapta funcționarului public de a îndeplini un act prin încălcarea unei legi, fapta funcționarului de a lua o decizie prin care s-a produs un folos pentru o rudă, acțiunea de inducere în eroare prin prezentarea unor acte false.

Astfel, în cazul acestor infracțiuni, urmarea imediată se produce într-un interval de timp independent de vreo acțiune a autorului infracțiunii, iar infracțiunea se consumă în momentul în care s-a produs paguba sau folosul patrimonial.

La nivelul Curții Constituționale, nu a fost identificată jurisprudență referitoare la chestiunea de drept ce face obiectul dezbaterii.

Potrivit raportului întocmit în cauză, s-a apreciat că, indiferent de natura juridică a infracțiunilor care fac obiectul recursului în interesul legii, respectiv dacă sunt infracțiuni simple (în mod abstract) sau asimilate infracțiunilor progresive, în cazul infracțiunilor a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube/realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, data consumării și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale nu poate fi alta decât momentul apariției primei pagube/obținerii primului folos patrimonial sau a primei urmări imediate relevante penal, acest moment fiind cel care permite încadrarea faptei comise drept infracțiune.