Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 23/2015 (M. Of. nr. 71/1.02.2016): Art. 50 alin. (3) Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România

În M. Of. nr. 71 din 1 februarie 2016, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 23/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România (M. Of. nr. 303 din 30 decembrie 1995; cu modif. ult.), cu privire la posibilitatea acordării de despăgubiri rudelor celui vinovat de producerea accidentului, ca urmare a decesului produs din culpa exclusivă a victimei înseși, în cazul asigurării de răspundere civilă obligatorie, R.C.A.

Obiectul recursului în interesul legii

Art. 50 din Legea nr. 136/1995

„Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.

Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului”.

Dispoziții normative aflate în legătură cu cele supuse interpretării

Art. 12 (2) din Directiva 2009/103/CE (identic cu art. 3 din a doua Directivă a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule 84/5/CEE)

„Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane, a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident și acoperită de asigurarea prevăzută la art. 3, nu sunt excluși, datorită acestei legături de rudenie, de la beneficiul asigurării pentru vătămările lor corporale”.

Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești

În practica judiciară s-au conturat următoarele opinii:

1. În orientarea majoritară, s-a apreciat că membrii familiei conducătorului vinovat de accident nu beneficiază de despăgubiri de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie ca urmare a vătămării sau decesului acestuia, aceste persoane, într-un astfel de caz, neputând fi considerate terțe persoane vătămate.

2. În orientarea minoritară s-a apreciat că membrii familiei conducătorului vinovat de accident pot beneficia de despăgubiri din partea asigurătorului, fiind incluși în noțiunea de terțe persoane, chiar și atunci când nu au fost victime directe ale accidentului, însă cer repararea prejudiciului decurgând din moartea șoferului.

Opinia procurorului general

Potrivit opiniei procurorului general, nu există o răspundere civilă a conducătorului autovehiculului exclusiv răspunzător de producerea accidentului față de rudele sale, care, nefiind pasageri în autovehicul ori neaflându-se la locul accidentului, nu au fost vătămate corporal direct prin accidentul produs.

Nefiind vorba de terțe persoane păgubite față de care asiguratul este ținut a răspunde și neexistând un raport de răspundere pe care să se grefeze contractul de asigurare, nici asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubiri.

Prin urmare, conducătorul autovehiculului exclusiv răspunzător de producerea accidentului sau urmașii lui nu pot obține de la asigurător, în temeiul asigurării de răspundere civilă obligatorie, repararea pagubei suferite.

Jurisprudența CJUE

Pe rolul CJUE a existat o serie de cauze trimise spre soluționare în procedura întrebării preliminare de către instanțele portugheze – cauzele C-300/10, C-229/10, C-362/11, C-486/11, C-96/12, toate soluționate pe cale de ordonanță și în care s-a pus problema interpretării unor articole din directivele în materie de asigurare de răspundere civilă auto prin raportare la dispoziții din dreptul național portughez, care limitau cazurile de răspundere civilă.

În special, în Cauza C-213/12 întrebarea preliminară avizat problema dacă art. 1 (1) și art. 3 din a doua Directivă nr. 84/5/CEE coroborate cu art. 1 din a treia Directivă a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule 90/232/CEE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude dreptul la despăgubire al membrilor familiei conducătorului auto pentru daunele nepatrimoniale care rezultă în urma decesului acestuia, atunci când accidentul se datorează exclusiv culpei conducătorului auto.

Opinia specialiștilor

Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai a transmis punctul de vedere, potrivit căruia, membrii de familie ai conducătorului vinovat de producerea accidentului nu pot pretinde acoperirea de către asigurător a prejudiciilor suferite ca urmare a vătămării corporale sau decesului conducătorului auto. În justificarea acestui punct de vedere au fost prezentate două argumente majore:

Raportul asupra recursului în interesul legii

Prin rapoartele întocmite de judecătorii-raportori desemnați, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, s-au exprimat următoarele două opinii:

1. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, dreptul la despăgubiri recunoscut soțului (soției) sau persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, privește doar vătămările lor corporale, ca victime directe ale evenimentului rutier.

2. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, soțul (soția) sau persoanele aflate în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, au dreptul să obțină despăgubiri, ca urmare a decesului produs din culpa exclusivă a victimei înseși, în cazul de răspundere civilă obligatorie.