Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 6/2019 (M. Of. nr. 386/16.05.2019): Art. 336 („Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”) NCP

În M. Of nr. 386 din 16 mai 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 6/2019 prin care s-a dezbătut următoarea chestiune de drept: „dacă acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie”.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că respectiva acțiune nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.

Art. 336 („Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”) NCP

„(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”.

Pe lângă acest articol, la baza raționamentelor ÎCCJ, s-au aflat și următoarele dispoziții legale incidente:

O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 6 – În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:

(…)

6. autovehicul – orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. (…);

(…)

12. conducător – persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracțiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie;

(…)

14. drum public – orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile;

(…)

35. vehicul – sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;”

„Art. 20 – (1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.”

„Art. 35 –  (1) Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”

Jurisprudența națională relevantă

În legătură cu acest topic, la nivel național, în această materie, s-au mai pronunțat alte instanțe judecătorești, dintre care amintim:

– Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori (Decizia penală nr. 1.066 din data de 23 noiembrie 2018);

– Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori (Decizia penală nr. 56/A/2018 din data de 15 ianuarie 2018);

– Judecătoria Turnu Măgurele (Sentința penală nr. 49 din data de 5 aprilie 2018; Sentința penală nr. 39 din data de 20 martie 2018; Sentința penală nr. 211 din data de 1 octombrie 2018; ; Sentința penală nr. 41 din data de 21 martie 2018);

– Judecătoria Videle (Sentința penală nr. 151 din data de 29 noiembrie 2018; Sentința penală nr. 128 din data de 30 octombrie 2018; Sentința penală nr. 91 din data de 6 septembrie 2017; Sentința penală nr. 42 din data de 11 aprilie 2018);

– Judecătoria Timișoara – Secția penală (Sentința penală nr. 5.535 din data de 9 noiembrie 2018;

– Judecătoria Drobeta-Turnu Severin (Sentința penală nr. 671 din data de 30 aprilie 2007).

Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la acest capitol, nu au fost identificate decizii în care instanța supremă să fi examinat chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la această chestiune de drept.

Totodată, în concluziile formulate, sub aspectul admisibilității, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din NCPP.

Sub aspectul fondului sesizării s-a apreciat că se impune pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

„În interpretarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, acțiunea persoanei aflate la volanul unui vehicul pe care îl pune în mișcare și pe care îl dirijează pe un drum public, în lipsa cuplării motorului la cutia de viteze, acționând doar frânele, direcția și semnalizarea acestuia, având dovedită o îmbibație alcoolică de 0,8 g/l alcool pur în sânge și deținător al permisului de conducere constituie elementul material al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, respectiv acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.”

În această privință s-a apreciat că se impune admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, stabilind că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.