Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 12/2019 (M. Of. nr. 481/13.06.2019): Art. 81 din vechiul Cod penal – regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, se menţine şi după intrarea în vigoare a NCP

În M. Of nr. 479 din 12 iunie 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 12/2019 prin care s-a dezbătut dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, între care și aceea referitoare la posibilitatea ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării, să fie cel prevăzut de Codul penal din 1969, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, și în cazul în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă după intrarea în vigoare a Codului penal actual, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza art. 81 din Codul penal din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Art. 81 („Condițiile de aplicare a suspendării condiționate”) din Codul penal din 1969

„Art. 81

Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată” .

În această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai pronunțat și în următoarele decizii:

– Decizia nr. 13/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015;

– Decizia nr. 3/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 2 iunie 2015.

În jurisprudența Curții Constituționale au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată, mai precis:

– Decizia nr. 265 din 6 mai 2014;

– Decizia nr. 648/2014;

– Decizia nr. 748/2016;

– Decizia nr. 298/2017.

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul admiterii sesizării formulate și stabilirii că, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza art. 81 din Codul penal din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, printr-o hotărâre pronunțată după 1 februarie 2014, se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Judecătorul-raportor a apreciat că o instituție aplicată în baza legii care o reglementează într-o manieră mai favorabilă va produce consecințe generate de acea lege atât sub aspectul condițiilor de aplicare, cât și al regimului și efectelor. Doar legiuitorul, printr-o dispoziție expresă, ar putea institui derogări de la această regulă.