Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 29/2020 (M. Of. nr. 509/15.06.2020): Art. 4 alin. (1) lit. a), b) și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților
| Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Act normativ | Articol | Sumar |
| Decizia nr. 29/2020 (M. Of. nr. 509 din 15 iunie 2020) | Complet DCD | Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților | Art. 4 alin. (1) lit. a), lit. b) și art. 15 alin. (2) | Prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. Prin creanță de asigurare se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. Plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte. |
În M. Of. nr. 509 din 15 iunie 2020 a fost publicată Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 29/2020 prin care s-a dezbătut sesizarea cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a), lit. b) și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților.
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Art. 4 alin. (1) lit. a), lit. b) și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților
„Art. 4 – (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a) creanța de asigurări – creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;
b) creditorii de asigurări sunt, după caz:
(i) persoana asigurată – persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;
(ii) beneficiarul asigurării – terța persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;
(iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) – persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;”
„Art. 15 – (2) Plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment.”
Prin Decizia nr. 29/2020, ÎCCJ (Complet DCD) a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 360/2/2017 și, în consecință, a stabilit că:
– În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment;
– În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, prin creanță de asigurare se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment;
– În interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte.
Opinii
Mircea Ursuța
23 apr. 2024 Recurs vs. apel în contencios administrativ. Tradiţie vs. avantaje (citește)
Vă recomandăm:
Despre autor:
Redacția ProLege
Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.Vă recomandăm:
