Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 19/2020 (comunicat): Art. 90 alin. (1)-(2) şi art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Acte normative | Articole | Sumar |
Decizia ÎCCJ nr. 19/2020 | Complet DCD/C | Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență | Art. 90 alin. (1)-(2) și art. 5 pct. 20 | Renunțarea la compensație este compatibilă cu procedura insolvenței, cu excepția situației în care creanța ce face obiectul compensației aparține creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii. |
Codul civil | Art. 1.617 alin. (1) și alin. (3) |
Potrivit site-ului oficial (www.scj.ro), în ședința din 17 februarie 2020, Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate o sesizare privind dezlegarea unei chestiuni de drept în materie civilă, referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 90 alin. (1)-(2) și art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, corroborate cu prevederile art. 1.617 alin. (1) și alin. (3) din Codul Civil.
Astfel, Înalta Curte a stabilit că în interpretarea respectivelor dispoziții renunțarea la compensație este compatibilă cu procedura insolvenței, cu excepția situației în care creanța ce face obiectul compensației aparține creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii. De asemenea, potrivit Înalte Curți, este admisibilă invocarea compensației legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la masa credală și debitorul aflat în insolvență, de către un alt creditor îndreptățit să participe la procedură, dacă acesta din urmă poate dovedi prejudiciul cauzat prin refuzul sau neglijența debitorului insolvent și a practicianului în insolvență în exercitarea acestui drept.
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Art. 90 alin. (1)-(2) și art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
„Art. 5 pct. 20
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile au următoarele semnificații:
(…)
20. creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 72;
(…)
Art. 90
(1) Deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată și de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și creanțelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenței”.
Art. 1.617 alin. (1) și alin. (3) din Codul civil
„(1) Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
(…)
(3) Oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit, la compensație”.
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 19/2020
Prin Decizia nr. 19/2020, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 3360/111/2015/a22, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Astfel, Înalta Curte a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) și (2) și art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 1.617 alin. (1) și (3) din Codul civil, renunțarea la compensație este compatibilă cu procedura insolvenței, cu excepția situației în care creanța ce face obiectul compensației aparține creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.
Este admisibilă invocarea compensației legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la masa credală și debitorul aflat în insolvență, de către un alt creditor îndreptățit să participe la procedură, dacă acesta din urmă poate dovedi prejudiciul cauzat prin refuzul sau neglijența debitorului insolvent și a practicianului în insolvență în exercitarea acestui drept”.