Criticile legate de modul de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ. Respingerea cererii ca rămasă fără obiect (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 3480/2020

NCPC: art. 496-499

7. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 C. proc. civ.

7.1. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță

Prin adresa nr. x/15.07.2016, intitulată „Informare privind controlul”, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – Direcția Generală Programe Europene – Direcția Control Prim Nivel a comunicat reclamantei Universitatea Dunărea de Jos Galați faptul că, drept urmare a verificării documentelor justificative atașate solicitării de efectuare a controlului și emitere a raportului individual final (anexa VII – 3A) pentru proiectul Innovative Instruments for Environmental Analysis in North western Black Sea basin (Black Sea e-Eye), înregistrată la MDRAP cu nr. 39642/19.04.2016, suma propusă ca eligibilă de către control este de 104,814.18 euro, iar valoarea excepțiilor (cheltuieli neeligibile) este de 21,335.89 euro, menționându-se că explicația detaliată a excepțiilor se regăsește în anexa 3A.

Ca urmare a formulării plângerii prealabile de către reclamantă, prin Decizia nr. 87578/16.09.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – Direcția Generală Programe Europene Direcția Control Prim Nivel, a fost admisă parțial contestația formulată de Universitatea „Dunărea de Jos” Galați împotriva Informării mai sus menționate, dispunându-se ca, pentru perioada de raportare 11.04.2014 -19.12.2015, Direcția Control Prim Nivel să emită un nou Raport de control, revizuit, prin care să se valideze suma de 5,741.40 euro, inițial declarată neeligibilă prin raportul de control nr. x/15.07.2016. În cuprinsul deciziei, s-a menționat că restul sumelor constatate inițial ca neeligibile rămân nemodificate. S-a mai menționat că sumele validate prin Raportul de control revizuit reprezintă decizia finală a controlului de prim nivel din România, iar valoarea finală a sumelor rambursate urmează să fie stabilită de către Autoritatea Comună de Management.

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă

Recurenta a arătat că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Manualului de identitate vizuală, rezumându-se să preia în decizia pronunțată argumentele din procesul-verbal întocmit de organul de control.

În ceea ce privește susținerea în sensul că documentul de referință la care face trimitere pârâta prin actul de control, nu există pe site-ul indicat, ceea ce ar duce la lipsa de obiect juridic a Informării, dincolo de apărările justificate ale pârâtului (în sensul că procedura aplicată la emiterea Raportului de control este reglementată prin Anexa VII la Contractul de finanțare, care face parte integranta din Contract, iar documentul invocat de către recurentă este menționat în secțiunea introductivă a Raportului de control exclusiv ca document care stabilește criteriile de etică ale comisiei de control), Înalta Curte reține că o astfel de susținere nu putea duce decât la analiza pe fond a actului atacat și eventual constatarea lipsei de temei legal a emiterii acestuia, iar nu la anularea lui pe considerente de formă.

În ceea ce privește criticile legate de eligibilitatea cheltuielilor cu materialele promoționale, explicația detaliată a declarării ca neeligibile a acestor sume se găsește in Anexa 3 A „Report for an Expenditure Verification” 3.1 Eligibility of Costs: – sub line: 5.7.5 (Rândul adiacent) 5.7.5 Conferința pentru prezentarea rezultatelor actualizate (cazare și transport pentru partenerii proiectului și pentru alte persoane interesate, materiale publicitare, închiriere de săli, catering) = 10,078.52 Euro – lipsesc elementele de identitate vizuală ale Programului pentru materialele promoționale (dosare, genți, bloc notes-uri, stick-uri de memorie USB 2.0, 32GB).

Materialele promoționale raportate în cadrul liniei bugetare 5.7.5 au fost considerate neeligibile, întrucât modalitatea de aplicare a elementelor de identitate vizuală (stickerelor personalizate) nu este în concordanță cu prevederile manualului de identitate vizuală, deoarece, a reținut intimata, pot fi deteriorate, înlăturate ușor și nu servesc scopului pentru care sunt aplicate.

În concret, este necontestat de ambele părți că mapele, rucsacurile și blocnotesurile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire, iar memory stick-urile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire pe ambalaj și nu direct pe materialul promotional.

De asemenea, este necontestat de către părți faptul că manualul face o distincție clară între echipamente (4.11) și materiale promoționale (4.14). La capitolul 4.11 din Manual se face referire la stickere, care se impun a fi aplicate pe fiecare echipament în parte, și nu pe ambalajul echipamentului. La capitolul 4.14 face referire la materiale promoționale, fiind atașate fotografii în care inscripția materialelor promoționale este parte integrantă din obiecte.

Obiectul actului administrativ contestat și al divergențelor dintre părți este reprezentat doar modul de inscripționare al materialelor promoționale, nu și al echipamentelor; deși intimatul face referire și la ambalajele memory stick-urilor, actul administrativ este motivat exclusiv cu privire la neeligibilitatea cheltuielilor cu materialele promoționale, astfel că argumentele referitoare la echipamente nu sunt relevante și utile soluționării cauzei; în plus, acestea au fost incluse în categoria materialelor promoționale, astfel cum reiese din documentație.

Recurenta a invocat faptul că a respectat cerințele Manualului de Identitate Vizuală, in timp ce intimatul a considerat că aceste cerințe nu au fost respectate, cât timp obiectele promoționale au stickere aplicate prin lipire, care permit îndepărtarea lor ulterioară, pot fi deteriorate, înlăturate ușor și nu servesc scopului pentru care sunt aplicate.

Înalta Curte constată, cu titlu de principiu, că recurenta era obligată să respecte toate cerințele din cuprinsul acestui Manual, dar că ceea ce i se impută de către intimat nu este prevăzut explicit ca și cerință a Manualului și reprezintă o dezvoltare a regulilor din acesta, neprevizibilă pentru recurentă.

Astfel, la art. 4.14 nu există mențiunea expresă în sensul că elementele de identitate vizuală trebuiau aplicate prin imprimare (făcând corp comun cu materialele promoționale); din multitudinea de materiale promoționale avute în vedere de text (bloc notes, pixuri, mape, plicuri etc.), manualul conținea fotografii doar cu pixurile, astfel că nu se poate considera nici că recurenta trebuia să înțeleagă din conținutul grafic că această necesitate este implicită.

Prin urmare, cerința considerată a fi neîndeplinită de către intimat nu era explicit impusă prin prevederile Manualului de Identitate Vizuală și nici nu putea fi dedusă din materialul grafic atașat acestuia.

Pe de altă parte, motivarea intimatului în sensul că modalitatea de aplicare prin lipirea elementelor de identitate vizuală, iar nu prin imprimare, permite deteriorarea și înlăturarea ușoară și nu îndeplinește scopul pentru care este reglementata in Manual, este o speculație teoretică, fără suport în conținutul Manualului, speculație ce ar putea fi invocată și cu privire la pct. 4.11 privitor la echipamente, deopotrivă; cu alte cuvinte, nu există suport normativ în cuprinsul Manualului pentru a extrage o asemenea regulă care să fie impusă recurentei.

Înalta Curte constată, în concluzie, că sunt fondate criticile recurentei-reclamante, reținând că nu se indică nicio prevedere explicită a Manualului de identitate vizuală, care să nu fi fost respectată. Față de acest argument se impune admiterea recursului pe acest capăt de cerere și anularea în parte a actului contestat, cât privește cheltuielile aferente materialelor promoționale.

Nu sunt relevante în argumentație aspectele legate de punctul de vedere al Autorității Comune de Management, deoarece în mod evident aprobarea ofițerului de comunicare al Autorității Comune de Management Marea Neagra 2007-2013 transmisă prin e-mail in data de 7 ianuarie 2014 se referea doar la grafica si la prezența elementelor de vizibilitate obligatorii (ex. steagul UE. sloganul Programului, etc.) și avea valoare de consultare.

În ceea ce privește criticile din recurs referitoare la cheltuielile salariale declarate neeligibile prin actele contestate, critici cu privire la care recurenta a insistat în concluziile orale din fața instanței de recurs, Înalta Curte constată, pe fondul actului administrativ, contestatoarea a formulat critici cu privire la neeligibilitatea a trei categorii de cheltuieli:

a. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniei bugetare „Conference for presenting updated results (accomodation and transport for project partners and other stakeholders, publicity materials, room renting, catering) = 10,078,52 Euro – Missing the visual identity elements of the Programme, for the promotional materials (folders, bags, bloc notes, memory stick USB 2.0, 32GB)”;

b. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniilor bugetare care cuprind cheltuielile salariale;

c. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniei bugetare „equipment and supplies”.

Astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 87578/16.09.2016, comisia de soluționare a contestației a considerat ca fiind neîntemeiată contestația reclamantei în ceea ce privește cheltuielile cu materialele promoționale în sumă de 10,078,52 Euro, constatând însă ca fiind întemeiate criticile cu privire la cheltuielile cu achiziționarea platformei proiectului și argumentele privind verificarea greșită a cheltuielilor salariale prin raportare la ultima variantă de buget care reprezintă anexă la contractul de finanțare și nu la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților.

În acest sens, prin decizia de soluționare a contestației s-a menționat că, în ceea ce privește cheltuielile cu achiziționarea platformei proiectului, comisia a constatat că motivele invocate în contestație sunt corecte și a considerat eligibile cheltuielile în sumă de 1,309.17 euro. Astfel, s-a constatat ca fiind valid argumentul conform căruia specificațiile tehnice au impus achiziționarea echipamentelor hardware împreuna cu softul de utilizare, care a presupus și achiziționarea de licențe, motiv pentru care întreaga cheltuială poate fi încadrată la linia bugetară 5.1.1 -„Development and implementation of software solutions/tools”. Prin reîncadrarea achiziției la această linie bugetară, nu s-a mai constatat o depășire bugetară, cheltuielile efectuate îndeplinind condițiile contractuale de eligibilitate.

În ceea ce privește cheltuielile salariale, în decizia de soluționare a contestației s-a menționat că, în urma verificărilor efectuate de către comisia de soluționare a contestației, care au avut în vedere argumentul contestatoarei, prin raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților, au fost identificate cheltuieli neeligibile în valoare de 3,226.20 euro reprezentând depășirea valorii unitare bugetata, depășirea numărului de unități bugetate și calculul eronat al salariului net și al contribuțiilor aferente, nebazându-se pe orele efectiv lucrate și justificate prin timesheet, conform celor detaliate pe larg în decizie.

În consecință, în decizia de soluționare a contestației s-a dispus în sensul că „în vederea asigurării unei aplicări coerente și predictibile în timp a prevederilor contractuale, inclusiv a bugetului proiectului, comisia admite al doilea capăt de cerere din cadrul Motivului III de contestație, urmând a se emite un Raport de control revizuit care să cuprindă constatările bazate pe raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților. În acest sens, comisia va considera că modificările produse prin Notificarea nr. x/08.12.2015, care rectifică varianta anterioară a bugetului prin care se depășea suma totală eligibilă stabilită prin art. 3.1 din contract cu 856.80 euro, conține la rândul său erori tehnice la calculul aferent liniilor bugetare aferente cheltuielilor salariale”.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, ulterior soluționării contestației, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – Direcția Generală Programe Europene – Direcția Control prim nivel a emis un nou raport de control revizuit, care a fost comunicat reclamantei cu „Informarea privind controlul” nr. 91746/23.09.2016. Din Raportul privind controlul revizuit depus de pârât la dosar, în mod corect a reținut prima instanță că în acesta se regăsesc atât aspectele privind rezultatul verificărilor referitoare la cheltuielile salariale, cât și cele privind rezultatul verificării celorlalte cheltuieli.

Ca atare, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că sub acest aspect contestația reclamantei a fost admisă, pârâtul procedând la o reanalizare a eligibilității cheltuielilor prin raportare la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăților, astfel că, în aceste limite, criticile apar ca fiind lipsite de obiect.

În mod similar, criticile formulate de recurentă vizând categoria de cheltuieli „equipment and supplies” sunt lipsite de obiect, câtă vreme prin decizia de soluționare a contestației au fost admise criticile formulate de Universitatea „Dunărea de Jos” Galați împotriva raportului de control transmis reclamantei cu Informarea privind controlul nr. 39642/15.07.2016 și s-a reținut caracterul eligibil al cheltuielilor în sumă de 1309,17 euro și faptul că întreaga cheltuială poate fi încadrată la linia bugetară 5.1.1. – „Development and implementation of software solutions/tools”.

În ceea ce privește criticile legate de modul de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, față de soluționarea la acest moment a cauzei în mod definitiv, se va dispune respingerea cererii ca rămasă fără obiect, astfel că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs și a apărărilor corespondente formulate de părți cu privire la acest capăt de cerere.

7.3. Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea; va anula în parte Decizia nr. 87578/16.09.2016 și Informarea nr. x/15.07.2016 în ceea ce privește suma de 10.078,52 Euro, aferentă materialelor promoționale; va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate; va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Sursa informației: www.scj.ro.