Critici vizând soluţionarea greşită a admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie. Admiterea recursului declarat și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 295/2020

NCPC: art. 61, art. 497

Criticile recurentului vizând soluționarea greșită a admisibilității în principiu a cererii sale de intervenție accesorie, prin care se susține că instanța a apreciat greșit asupra condiției interesului personal și legitim al intervenientului, ca și condiție reglementată de art. 61 C. proc. civ., sunt întemeiate.

Astfel, în cauză se constată că, în etapa admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie instanța a respins inițiativa introducerii în proces a terțului B., apreciind că acesta nu justifică un interes personal și legitim, care să constea în apărarea unui drept sau a unui interes propriu, suplimentar celui al pârâtei în folosul căreia a intervenit.

Demersul judiciar al intervenientului B. în formularea cererii de intervenție accesorie în sprijinul apelantei-pârâte Autoritatea Feroviară Română – A.F.E.R. este justificat de împrejurarea că acesta tinde la menținerea și păstrarea funcției în care este încadrat în prezent, respectiv cea de Șef departament la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranță Feroviară Română – A.S.F.R. din cadrul pârâtei, caracterizând astfel interesul intervenției și caracterul personal al acesteia care derivă din menținerea postului său actual, în relație directă cu scopul acțiunii ce face obiectul litigiului.

Recurentul-intervenient a fost încadrat în această funcție pe perioadă nedeterminată, anterior funcției deținute de reclamantul A., conform deciziei nr. 16a/07.11.2018, tot ca urmare a unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința nr. 4487/08.08.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

Prin cererea formulată, recurentul sprijină poziția procesuală a pârâtei din cererea reconvențională și, totodată, interesul propriu în păstrarea funcției în care este încadrat, în contextul în care prin hotărârea primei instanțe pronunțată în cauză, respectiv sentința nr. 2456/24.04.2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus încadrarea intimatului-reclamant A. în funcția de Șef departament la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranță Feroviară Română – A.S.F.R. din cadrul pârâtei.

Așadar, se observă că instanța de apel a făcut o analiză greșită a argumentelor invocate în sprijinul, statuând eronat asupra inexistenței condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, cu încălcarea prevederilor de al art. 61 C. proc. civ., deoarece a apreciat eronat asupra interesului propriu și legitim al intervenientului, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de intervenient, va casa încheierea atacată, urmând a trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.