Critici referitoare la greşita aplicare a textelor de lege în materia prescripţiei extinctive. Recurs respins ca nefondat (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1327/2020

NCPC: art. 451, art. 488 pct. 8, art. 496 alin. (1)

Critica referitoare la greșita aplicare a textelor de lege în materia prescripției extinctive se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, recurentul susține că, în mod greșit, instanțele de fond au dat eficiență juridică înscrisului ce constituie anexa la contractul de împrumut din 8.09.2008, încheiat în anul 2013, calificându-l fie ca înscris recognitiv, la instanța de fond, fie reînnoire de datorie, pentru a aprecia, raportat la data încheierii acestuia, că a început a curge un nou termen de prescripție a acțiunii ex contractu.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte apreciază că excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost corect soluționată de instanța de apel care a considerat că, distinct de contractul de împrumut din anul 2008, scadent la data de 1.06.2009, cu privire la care a operat prescripția dreptului de a solicita restituirea împrumutului acordat de reclamant pârâtului, actul încheiat la 25.10.2013, chiar dacă este intitulat „anexă” la contractul de împrumut, reprezintă o nouă convenție generatoare de noi drepturi și obligații. Ca atare, aceasta concretizează acordul de voință cu privire la o nouă obligație asumată de părți referitoare la împrumut și la termenul de restituire a sumei, de la scadența căruia a început a curge un nou termen de prescripție.

Este reală susținerea recurentului în sensul că o recunoaștere de datorie are efect întreruptiv al cursului prescripției doar dacă este facută în interiorul termenului de prescripție, însă această instituție nu este incidentă în cauză în condițiile în care, astfel cum s-a statuat, convenția încheiată la data de 25.10.2013 marchează un nou acord de voință al părților cu privire la împrumut. Prin urmare nu era necesar ca la data încheierii convenției să fi fost remisă efectiv o nouă sumă de bani, câtă vreme părțile și-au manifestat voința de a încheia un nou acord cu privire la suma împrumutată, convenind asupra unui nou termen de restituire.

Pe de altă parte, dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă au fost corect aplicate în cazul convenției încheiate în anul 2008, nefiind incidente și în cazul noii convenții, față de momentul încheierii acesteia.

Chiar dacă se poate aprecia că, după intevenția prescripției cu privire la contractul anterior, obligația asumată de debitor a subzistat ca o obligație civilă imperfectă, naturală, această situație s-a schimbat la încheierea noii convenții, care nu este lipsită de efecte juridice, astfel cum a susținut recurentul. Dimpotrivă, reprezintă un nou contract de împrumut prin care împrumutatul s-a obligat să restituie suma primită cu acest titlu, astfel că a operat o novație valabilă a obligației civile imperfecte într-una perfectă, a cărei executare poate fi obținută prin constrângere, sens în care a și fost pronunțată soluția pendinte de obligare a debitorului la plata sumei transmise între părți cu titlu de împrumut.

Cea de-a doua critică a recurentului în sensul că instanța i-a ignorat apărările referitoare la faptul că nu ar fi primit nicio sumă de bani de la intimat cu titlu de împrumut, reprezintă un motiv străin de cauză întrucât vizează aspecte ce țin de valabilitatea convenției ce nu au fost deduse judecății într-un cadru procesual care să permită primei instanțe analiza celor sesizate, în condițiile în care au fost formulate de pârât pe calea unei cereri reconvenționale prin care solicita constatarea nulității contractelor, cerere anulată ca netimbrată, soluție ce nu a fost criticată în apel și recurs, caz în care a operat prezumția de valabilitate a actului juridic încheiat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 451 C. proc. civ. instanța il va obliga pe recurent la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reprezentând onorariu avocațial, redus în condițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de complexitatea cauzei și volumul de muncă aferent acestei faze procesuale.

Sursa informației: www.scj.ro.