Critici referitoare la durata condamnărilor şi la netemeinicia hotărârii. Contestaţie la executare respinsă ca nefondată (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 143/2018

NCPP: art. 598 alin. (1), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 275 alin. (2) și (6)

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Astfel, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Contestatorul a invocat faptul că pedeapsa sa principală este de 19 ani închisoare și că autoritățile belgiene au comis o eroare atunci când au transmis că pedeapsa sa este de 29 ani închisoare.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a reținut că în cauză nu subzistă niciunul din cazurile de contestație la executare prev. de art. 598 C. proc. pen., pe calea contestației la executare formulată în baza art. 598 C. proc. pen., neputând fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare dintr-un alt stat în condițiile în care această hotărâre a fost recunoscută pe cale principală de o instanță din România.

În acest sens, se constată că motivele pentru care instanța, prin Sentința penală nr. 174/F/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut că petentul are de executat o pedeapsă de 29 de ani închisoare, respectiv relațiile transmise de autoritățile belgiene, adresa emisă de Serviciul Public Federal de Justiție belgian sunt indicate cu claritate în sentința de recunoaștere a hotărârii străine. Totodată, s-a precizat că petentul va fi transferat în România pentru continuarea executării pedepsei cumulate de 29 de ani închisoare, respectând felul și durata acesteia.

În aceste condiții, în mod corect, s-a stabilit că nu este incident niciun caz de contestație la executare dintre cele prevăzute la art. 598 C. proc. pen.

În ceea ce privește criticile contestatorului referitoare la durata condamnărilor și la netemeinicia hotărârii prin care are de executat 29 de ani închisoare, în condițiile în care pedeapsa sa este de numai 19 ani închisoare, instanța arată că acestea nu pot fi valorificate în acest cadru procesual, instanța putând numai verifica dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Mai mult decât atât, aceste aspecte trebuiau valorificate pe calea recursului, însă contestatorul, deși se declară nemulțumit de modul în care Curtea de Apel București a recunoscut, prin Sentința penală nr. 174/F/25.04.2012 cele două hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare belgiene cu privire la acesta (Sentința penală nr. 1189 din data de 19.06.2003 a Curții de Apel din Anvers, Camera a 8-a – Regatul Belgiei și Sentința penală nr. 1703 din data de 14.10.2009 a Tribunalului de primă instanță din Turnnhout, modificată prin sentința – Curții de Apel din Anvers, Camera 15 – Regatul Belgiei) a apreciat că nu se impune declararea recursului împotriva acesteia, la momentul comunicării sale.

Pentru aceste considerente. Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 228/F din data de 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.