Critici privind greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate. Recurs respins ca nefondat

11 mai 2022
Vizualizari: 801
  • Legea nr. 39/2003: art. 7 alin. (1)
  • Legea nr. 84/1998: art. 90 alin. (1) lit. b)
  • Legea nr. 86/2006: art. 270 alin. (2) lit. a)
  • Legea nr. 86/2006: art. 272
  • Legea nr. 86/2006: art. 274
  • NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
  • NCPP: art. 433
  • NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
  • NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
  • VCP: art. 25
  • VCP: art. 290
  • VCP: art. 33 lit. a) și b)
  • VCP: art. 34 lit. b)
  • VCP: art. 35 alin. (3)
  • VCP: art. 41
  • VCP: art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, de art. 90 alin. (1) lit. a) rap. la art. 90 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 și art. 13 C. pen. anterior, de art. 90 alin. (1) lit. b) rap. la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. anterior, art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen. și de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 548/RC din 16 decembrie 2016)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, prin decizia atacată, inculpatul B. a fost condamnat, în condițiile reținerii art. 5 C. pen., la pedepse cu închisoarea, după cum urmează:

– în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

– în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare;

– în baza art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare;

– în baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

– în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

– în temeiul art. 23 (devenit art. 29) alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 6 ani închisoare;

– în baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare;

– în baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

Totodată, s-a dispus aplicarea a câte unei pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani, pe lângă fiecare din pedepsele aplicate, cu excepția celei stabilite pentru art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior.

De asemenea, s-a dispus aplicarea câte unei pedepse accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe lângă fiecare din pedepsele aplicate.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În final s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul B. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” (pct. 7), respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege” (pct. 12).

1. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, prin motivele de recurs în casație, prin invocarea acestui caz de casare, a fost criticată decizia atacată sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate, prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal).

În opinia apărării, aceleiași persoane nu i se poate reține în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de uz de fals, deoarece aceasta din urmă este absorbită în elementul material al infracțiunii de fals material, neexistând temei pentru a reține concursul ideal de infracțiuni. De asemenea, s-a susținut că fapta de folosire de acte falsificate este doar o variantă a uzului de fals, aceasta trebuind să fie absorbită în infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin urmare, s-a precizat că se impunea reținerea numai a infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. anterior, iar nu și a infracțiunii de folosire de acte falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), această din urmă faptă reprezentând cerința esențială pentru existența infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, fiind absorbită în această infracțiune complexă.

Analizând motivele de recurs în casație circumscrise de inculpat, prin apărător ales, cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 290 C. pen. anterior, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În conformitate cu art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), folosirea la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin decizia atacată, cu referire fapta inculpatului B. de a instiga la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, a solicitat lui DD. întocmirea unor documente de transport și comerciale false (facturi și CMR-uri), o parte din acestea pentru a fi prezentate în vamă cu ocazia închiderii formalităților de import pentru unele din importurile făcute (ex. cele pentru importurile din datele de 28 ianuarie 2010 și 1 februarie 2010 de la Punctul vamal Oltenița și cele din data de 26 noiembrie 2009 de la Biroul Vamal Constanța), iar o altă parte pentru livrarea intracomunitară a mărfurilor din România în Belgia (ex. CMR-urile întocmite în numele SC EE. SRL București la transportul identificat de autoritățile maghiare la data de 15 ianuarie 2010 sau cele în numele SC FF. SRL Caransebeș la transportul identificat de autoritățile maghiare la data de 8 octombrie 2009). În raport cu această situație de fapt s-a apreciat că fapta întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În ceea ce privește fapta de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, s-a reținut că inculpatul B., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, i-a dispus lui DD. depunerea (direct sau prin interpuși – alți membri ai grupului infracțional) la autoritățile vamale a unor facturi fiscale care atestau în fals transportatorul și beneficiarul mărfurilor declarate. Având în vedere această descriere a faptei, s-a apreciat că întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Prin motivele de recurs în casație, inculpatul B., cu referire la infracțiunea de folosire de acte falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), susține că această faptă nu are o autonomie proprie prin raportare la situația de fapt reținută prin hotărârea atacată, fiind absorbită în conținutul infracțiunii complexe de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. anterior.

Așadar, inculpatul susține că instanța a valorificat de două ori aceeași faptă, dându-i o dublă semnificație juridică, prin încadrarea ei atât în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. anterior cât și în infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal).

Situația de fapt reținută de instanță, anterior menționată, relevă însă existența unor fapte diferite, cu obiect material diferit, ceea ce exclude posibilitatea valorificării aceleiași conduite atât pentru realizarea elementelor de tipicitate ce caracterizează infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât și a celor ce corespund infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate.

Astfel, obiectul material al celor două fapte nu este identic, cel al infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior îl constituie documentele de transport și comerciale false, respectiv facturi și CMR-uri, o parte din acestea pentru a fi prezentate în vamă cu ocazia închiderii formalităților de import pentru unele din importurile făcute, iar obiectul material corespunzător infracțiunii prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal) este reprezentat, exclusiv, de facturi fiscale prezentate la vamă care atestau în fals transportatorul și beneficiarul mărfurilor declarate.

Or, inculpatul B., prin apărător ales, nici nu a susținut existența unei asemenea identități a obiectului material ce caracterizează cele două infracțiuni prin indicarea unor elemente factuale concrete, prin menționarea detaliată, explicită și distinctă a documentelor falsificate care au fost valorificate de instanța de apel, atât în cadrul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior, cât și al infracțiunii prev. art. 273 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal), ci s-a limitat a învedera instanței de recurs că aceleiași persoane nu i se poate reține în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de uz de fals, deoarece aceasta din urmă este absorbită în elementul material al infracțiunii de fals material.

Dar chiar și în situația în care obiectul material ar fi fost identic, s-ar fi impus recalificarea activității infracționale anterior menționată de către instanța de recurs, prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului de către instanța de apel, or, încadrarea juridică nu poate constitui obiect al cenzurii, în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație, din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vamal), absorbită în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. anterior, pronunțarea unei asemenea soluții este exclusă de plano, întrucât aceeași faptă nu poate fi valorificată, pe de-o parte, ca infracțiune absorbită în conținutul infracțiunii complexe, iar, pe de altă parte, să se constate că, aceeași faptă, care a complinit conținutul infracțiunii complexe, nu este prevăzută de legea penală.

2. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat B., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauză inculpatului sunt în limitele prevăzute de lege, în raport cu limitele de pedeapsă pentru fiecare infracțiune în parte reținută în sarcina acestuia, dar și în raport de regimul sancționator aplicat în cauză, urmare a aprecierii de către instanțele de fond și apel a legii penale mai favorabile inculpatului, ca fiind legea penală veche.

În esență, motivele recursului în casație subsumate, în opinia apărării, acestui caz de casare, constituie o critică în ceea ce privește alegerea de către instanța de apel legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, acest mecanism de stabilire a legii mai blânde conducând la aplicarea unor pedepse în alte limite.

Or, criticile vizând greșita apreciere asupra legii penale mai favorabile, nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile de recurs în casație.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 402/A din data de 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici privind greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate. Recurs respins ca nefondat was last modified: mai 8th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.