Critici de netemeinicie. Cenzurarea aprecierii instanței mijloacelor de probă şi devoluarea fondului (NCC, NCPC)

12 sept. 2019
Vizualizari: 1996
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1024/2019

NCC: art. 948, art. 966, art. 967, art. 968; NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b), art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 489 alin. (2)

Un prim motiv de recurs constă în faptul că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra incidenței art. 968 din C. civ., invocat de către reclamant.

Deși recurentul invocă, în susținerea acestui motiv de recurs, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în realitate, critica de nelegalitate este reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, casarea putând fi cerută când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Așadar, instanța trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, cu menționarea motivelor pentru care unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și soluționarea acestora, normele juridice aplicate la situația de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.

Art. 968 din vechiul C. civ., invocat de către recurent, statuează: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.

Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat și a expus argumentat motivele pentru care nu poate fi reținută nulitatea contractului de vânzare-cumpărate încheiat între părți pentru cauză imorală și deci ilicită, concluzia instanței fiind întemeiată pe dispozițiile art. 948, art. 966 și art. 967 din C. civ.

Astfel, hotărârea respectă exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupunând ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Recurentul arată că instanța de apel a reținut în mod greșit că în speță nu au fost încălcate cerințele impuse de art. 948, art. 966 și art. 967 din vechiul C. civ., privind valabilitatea actului juridic.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurent.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte constată că, deși recurentul, în susținerea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocă încălcarea dispozițiilor art. 948, art. 966 și art. 967 din vechiul C. civ., în expunerea argumentelor face trimitere la situația de fapt, la probele administrate în cauză, precum și la modul în care acestea au fost interpretate de către instanța de apel.

Argumentele la care recurentul face trimitere, respectiv: interogatoriul administrat intimatei-pârâte, depozițiile martorilor audiați în cauză, starea de concubinaj a părților, aspectele care în opinia sa demonstrează imposibilitatea intimatei de a achita prețul contractului, reprezintă critici de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Se tinde, așadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Reiese, așadar că invocarea încălcării dispozițiilor art. 948, art. 966 și art. 967 din vechiul C. civ., de către instanța de apel, este formală.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 909A din 6 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici de netemeinicie. Cenzurarea aprecierii instanței mijloacelor de probă și devoluarea fondului (NCC, NCPC) was last modified: septembrie 10th, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.