Critici cu privire la existenţa condiţiilor pentru atragerea răspunderii delictuale civile în sarcina pârâtei. Recurs respins ca nefondat (VCPC)

9 apr. 2021
Vizualizari: 389
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 544/2020

O.U.G. nr. 34/2006: art. 122 lit. i); VCPC: art. 312 alin. (1)

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Critica privind faptul că hotărârea recurată ar cuprinde motive contradictorii nu poate fi reținută.

Prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. – 1864, astfel încât instanța de apel, fiind și ea o instanță de fond, poate analiza hotărârea apelată sub toate aspectele, atât pe temeinicie cât și pe legalitate și poate să rețină în soluționarea cauzei propriile considerente.

Prin urmare, nu pot fi reținute elemente de contradictorialitate în motivarea instanței de apel, cât timp aceasta a reținut, în mod clar, culpa reclamantei în executarea lucrărilor suplimentare, pentru că le-a executat deși nu exista încheiat un act adițional pentru aceste lucrări, așa cum trebuia, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006.

În ce privește pretinsa contradictorialitate din considerentele deciziei recurate cu privire la motivarea pe răspunderea contractuală, în timp ce temeiul cererii de chemare în judecată ar fi fost acela al răspunderii delictuale civile ori cel al îmbogățirii fără just temei, aceasta nu există, cât timp instanța de apel a reținut că, într-un ciclu procesual anterior, s-a statuat, irevocabil, prin decizia civilă nr. 460/2015, că acțiunea reclamantei este neîntemeiată în ce privește răspunderea contractuală și că singura analiză se va face din punct de vedere al răspunderii delictuale civile, iar în subsidiar, pe îmbogățirea fără justă cauză.

De altfel, instanța de apel a reținut că nu poate constata în sarcina pârâtei o faptă ilicită, deoarece, în cauza de față, între părți s-au stabilit raporturi juridice ce intră sub imperiul unei legislații speciale, respectiv cea privind achizițiile publice, or, lucrările suplimentare nu puteau fi efectuate decât în condițiile contractului de achiziție publică și ale legislației aplicabile.

Instanța de apel a mai precizat, de asemenea, că ceea ce este interzis pe tărâm contractual nu poate fi validat pe tărâm delictual, iar încălcarea obligațiilor contractuale de către reclamantă nu poate fi o faptă ilicită imputată pârâtei, deoarece o astfel de abordare ar reprezenta o modalitate de eludare a obligațiilor contractuale și a legislației speciale în materia achizițiilor publice.

2. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Recurenta-reclamantă a reluat criticile privind motivarea pe răspunderea contractuală, iar nu pe răspunderea delictuală civilă sau pe îmbogățirea fără justă cauză, dar din perspectiva greșitei aplicări a legii, respectiv a dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

În realitate, instanța de apel a invocat aceste dispoziții legale, făcând o corectă aplicare a lor, nu din perspectiva unei analize întemeiată pe răspunderea contractuală, ci din perspectiva inexistenței unei răspunderii delictuale ori bazată pe îmbogățirea fără justă cauză, cât timp raporturilor juridice dintre părți le sunt aplicabile dispoziții speciale privind contractele de achiziție publică, de la care părțile nu pot deroga și nu pot pretinde că nu le cunosc, așa cum este dispoziția legală cuprinsă în art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, care se referă la necesitatea încheierii unui act adițional și la faptul că valoarea lucrărilor suplimentare nu trebuie să depășească cuantumul prevăzut de lege.

3. Nu poate fi reținută nici critica cu privire la existența condițiilor pentru atragerea răspunderii delictuale civile în sarcina pârâtei.

În realitate, recurenta-reclamantă a făcut o analiză a netemeiniciei deciziei recurate, susținând că instanța de apel a reținut o greșită stare de fapt, atât în ce privește fapta ilicită cât și culpa pârâtei, susținând că atâta timp cât aceasta a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare, dar fără a încheia un act adițional pentru aceste lucrări, aceasta a săvârșit o faptă ilicită, fiind și în culpă pentru executarea lucrărilor de către reclamantă.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Această aserțiune nu poate fi primită, deoarece, pe de o parte, dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 10 și 11 au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000, astfel încât în calea de atac, extraordinară, a recursului nu mai pot fi analizate critici de netemeinicie, ci numai de nelegalitate, iar pe de altă parte, așa după cum s-a arătat și mai sus, în speța de față, nu poate fi vorba de răspunderea delictuală civilă a pârâtei sau de îmbogățirea fără justă cauză a acesteia, cât timp părțile, în raportul juridic dintre ele erau supuse unei legislații speciale, cea privind achizițiile publice și ambele părți cunoșteau, ori trebuiau să cunoască, acest lucru.

Ca atare, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a reținut starea de fapt și a aplicat dispozițiile legale incidente la această stare de fapt, atunci când a reținut că este culpa recurentei-reclamante pentru faptul că a acceptat să efectueze respectivele lucrări suplimentare fără existența unui act adițional, așa după cum cereau prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Nici în ce privește existența condițiilor pentru reținerea îmbogățirii fără justă cauză, nu pot fi reținute criticile formulate, cât timp, așa după cum s-a mai arătat în precedent, în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale privind achizițiile publice.

Având în vedere cele de mai sus, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. – 1864, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici cu privire la existența condițiilor pentru atragerea răspunderii delictuale civile în sarcina pârâtei. Recurs respins ca nefondat (VCPC) was last modified: aprilie 7th, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.