Creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței. Cererea de admitere a creanțelor (NCPC, L. nr. 85/2006)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1395/2020

L. nr. 85/2006: art. 62 alin. 1 lit. b), art. 64 alin. 1, art. 76; NCPC: art. 488 pct. 8, art. 496 alin. 1

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată, din corecta expunere a situației de fapt reținute de către instanțele de fond, că această creanță a fost afirmată la data de 3 februarie 2015, data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, iar procedura insolvenței împotriva pârâtei s-a deschis la 16 octombrie 2013, potrivit încheierii pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/95/2013, la data de 30 aprilie 2014 fiind confirmat planul de reorganizare.

La data de 12 noiembrie 2013, reclamanta a formulat cerere de creanță pentru suma de 5.373.877 lei, fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al pârâtei cu suma de 3.291.271,15 lei, despăgubiri ce decurg din executarea contractelor nr. 474 și 472/2012.

Se mai reține că prejudiciul a cărui reparare se solicită prin prezenta acțiune a fost constatat prin Raportul de control al Curții de Conturi nr. 5690 din 29 mai 2013 și decurge din executarea contractului nr. 294/S din 3 septembrie 2009 încheiat cu C., aferent anilor 2011-2012.

Trecând la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs, se reține că aplicarea greșită a dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006 poate fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere această situație de fapt, devin incidente dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora orice creditor al unui debitor în insolvență are obligația să solicite înscrierea la masa credală pentru valorificarea creanței sale, fiind obligatoriu să participe la procedura concursuală prevăzută de această lege.

Cererea de admitere a creanțelor trebuie depusă în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii insolvenței, acest drept putând fi exercitat și de către creditorii ale căror creanțe nu sunt stabilite printr-un titlu, creanțe care nu sunt scadente sau creanțe afectate de condiții.

De asemenea, potrivit art. 76 din Legea nr. 85/2006, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b), va fi decăzut în ce privește creanțele respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.

Revenind la criticile formulate prin cererea de recurs de către recurenta-reclamantă, potrivit cărora existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, astfel cum susține aceasta, o îndreptățește la recunoașterea acestui drept în pricina de față, se constată că existența prezentului drept de creanță este anterioară sesizării instanței prin prezenta cerere de chemare în judecată.

În discuție fiind o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței, valorificarea acesteia se putea face doar în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, aceasta putând forma obiectul unei declarații de creanță, care putea fi formulată anterior înregistrării acțiunii sau pe parcursul suspendării judecării cauzei dispusă în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Dispunerea măsurii suspendării în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost justificată de natura specială a procedurii prevăzute de legislația în materia insolvenței, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență.

În aceste condiții, existența unor acțiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului și pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

În raport de toate aceste considerente, reținând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor invocate, Înalta Curte a constatat că motivul de casare invocat este nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reține că acesta a fost invocat în mod formal, decizia atacată fiind motivată și argumentată, justificând soluția pronunțată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. 1 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.