Contribuții la studiul competenței instanței de tutelă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

3.2. Competența teritorială a instanței de tutelă

Art. 114 alin. (1) C. pr. civ. dispune că, „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Această normă derogă de la regula din dreptul comun în materie de competență teritorială generală a instanțelor de judecată în cadrul procesului civil, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. pr. civ., care consfințește principiul actor sequitur forum rei^[45]. Deci, în cazul prevăzut de art. 114 alin. (1) C. pr. civ., este competentă instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, indiferent dacă aceasta are calitatea de reclamantă sau pârâtă.

Fiind în prezența unei competențe teritoriale alternative, dispozițiile art. 114 alin. (1) trebuie coroborate cu prevederile art. 116 C. pr. civ., care conferă reclamantului posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente. În situația în care persoana ocrotită are calitatea de pârâtă, opțiunea între instanța de tutelă în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul său și cea în a cărei circumscripție teritorială este situată reședința sa are ca temei juridic doar dispozițiile art. 114 alin. (1) C. pr. civ. În schimb, opțiunea reclamantului, indiferent că are sau nu calitatea de persoană ocrotită, este întemeiată pe dispozițiile art. 114 alin. (1) coroborate cu art. 116 C. pr. civ. În practică s-a decis că, odată ce alegerea de competență a fost făcută, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, întrucât competența s-a stabilit definitiv prin introducerea cererii de chemare în judecată^[46].

Pentru incidența normei de competență teritorială prevăzută de art. 114 alin. (1) C. pr. civ., trebuie întrunite cumulativ trei cerințe: legea nu prevede competența altei instanțe de judecată; cererile privesc ocrotirea persoanei fizice; cererile sunt date de Codul civil în competența instanței de tutelă. Aceste cerințe susțin concluzia că, în construcția dispozițiilor art. 114 alin. (1), autorii actualului Cod de procedură civilă s-au inspirat din prevederile art. 107 alin. (1) C. civ.

Codul civil reglementează și unele situații în care, sub aspect teritorial, se derogă de la dispozițiile art. 114 alin. (1) C. pr. civ. Spre exemplu, potrivit art. 179 C. civ., în cazurile prevăzute de art. 178 C. civ^[47]. este competentă corespunzător instanța de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate [lit. a) și b)] sau de la locul unde trebuie luate măsuri urgente [lit. b)] ori de la ultimul domiciliu din țară al celui lipsă ori al celui dispărut [lit. c)]. De asemenea, în materia vârstei matrimoniale, art. 272 alin. (2) C. civ. stabilește competența instanței de tutelă în circumscripția căreia își are domiciliul minorul în vârstă de 16 ani. De asemenea, în temeiul art. 274 alin. (2) C. civ., autorizarea pentru căsătoria între rude în linie colaterală de gradul al patrulea este dată în competența instanței de tutelă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana care a solicitat încuviințarea.

Interpretate per a contrario, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. pr. civ. exclud de la această regulă de competență teritorială alternativă cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă care au alt obiect decât ocrotirea persoanei fizice. De asemenea, sunt sustrase de la această competență cererile care privesc ocrotirea persoanei fizice, însă prevăzute în legi speciale. Pentru identitate de rațiune, ar fi trebuit aduse sub incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. pr. civ. și asemenea cereri.

Art. 114 alin. (2) teza I C. pr. civ. consacră o normă de competență particulară^[48]. Acesta instituie, de asemenea, o competență teritorială alternativă pentru cazurile în care instanța de tutelă este pusă în situația de a autoriza încheierea unor acte juridice care privesc un imobil. În asemenea situații, este competentă instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite ori este situat imobilul.

Dacă autorizarea este solicitată instanței de tutelă în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul, instanța are obligația de a comunica de îndată o copie a actului instanței de tutelă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit, conform art. 114 alin. (2) teza a II-a C. pr. civ.

Se pune problema unde va fi făcută comunicarea actului în situația în care persoana ocrotită are atât domiciliu, cât și reședință^[49]. Rațional, comunicarea actului ar trebui realizată conform opțiunii persoanei ocrotite. În lipsa acestei opțiuni, comunicarea ar trebui făcută în ordinea prevăzută de lege. În acest caz, pot fi luate în considerare și dispozițiile art. 90 C. civ. referitoare la prezumția de domiciliu.

^[45] Pentru detalii, a se vedea, I. Leș, op. cit., p. 312-313; Tratat de drept procesual civil, Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 332.

^[46] A se vedea, I. Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, cit. supra, p. 224.

^[47] Art. 178 C. civ. stabilește cazurile generale de instituire a curatelei.

^[48] A se vedea, I. Leș, op. cit., p. 222.

^[49] Chiar dacă, de principiu, copilul are domiciliul la ocrotitorul legal, în condițiile art. 137 alin. (1) teza a II-a C. civ., cel pus sub tutelă poate avea, cu autorizarea instanței de tutelă, și o reședință.