Solicitare în vederea obligării pârâtului la modificarea Planului de management și a Regulamentului în conformitate cu dispoziţiile legale și cu cerinţele reclamantei. Admiterea excepţiei nulităţii recursului şi anularea recursului declarat de recurentul-pârât

• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 181 alin. (2)
• NCPC: art. 248
• NCPC: art. 470 alin. (5)
• NCPC: art. 483 alin. (3)
• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 487
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 489
• NCPC: art. 496 alin. (1)
• NCPC: art. 61
• NCPC: art. 67 alin. (2)
• O.U.G. nr. 57/2007: art. 22 alin. (5) şi (6)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 aprilie 2017, reclamanta S.C. A. S.A. Adrian a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului:

– instituirea unui sistem de rotație în recoltarea stufului si papurei, prin păstrarea a cel puțin 25 % din suprafața acoperită cu stuf vechi din anul anterior. În acest sens, 75 % din suprafața stufărișului si păpurișului existent poate fi tăiat anual în perioada 01.09.-28.02.-măsură de management stabilită la Punctul 1.3.4-Asigurarea menținerii habitatelor necesare pentru reproducerea si adăpostirea speciilor de păsări acvatice în habitatele de apă stătătoare si habitatele umede (pagina 213).

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1833 din 25 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Soluția instanței de recurs

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 11 martie 2022.

Înalta Curte constată întemeiată excepția invocată, fiind incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 489 C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

„Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs”.

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

„Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

„Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Nu se poate reține o eventuală aplicare greșită a legii care să atragă casarea hotărârii recurate în condițiile în care analiza propusă de recurent în susținerea criticii formulate impune reaprecierea situației de fapt și a probatoriului administrat în fața instanței de fond.

Recurentul nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

S-a arătat în mod elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, că motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a susținerilor de la fondul cauzei, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, și nici la prezentarea sau interpretarea probatoriului administrat în cauză, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente. Or, prin cererea de recurs, recurentul-pârât nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate ale sentinței recurate.

Este adevărat că prin Notele scrise depuse la dosar la data de 28 ianuarie 2021 se invocă aplicarea și interpretarea eronată a prevederilor art. 22 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 57/2007, însă ținând cont de dispozițiile art. 487 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. în conformitate cu care „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs”, aceste Note nu pot fi avute în vedere de instanța de casare atâta vreme cât acestea nu au fost depuse în termenul de recurs de 15 zile, termen care a început să curgă de la data comunicării hotărârii atacate, respectiv de la data de 16.12.2019 (dată care nu intră în calcul în raport de dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ.) și s-a împlinit la data de 06.01.2020 (ultima zi fiind 31.12.2019 dar care nu intră în calcul în baza aceleiași dispoziții legale art. 181 alin. (2) C. proc. civ.).

Deoarece recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B., Înalta Curte va ține seama de prevederile art. 61 C. proc. civ. care arată că intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți. Constituind o cerere incidentală prin care terțul nu invocă un drept propriu, ci doar sprijină partea în favoarea căreia a intervenit, prin raportare la dispozițiile art. 67 alin. (2) C. proc. civ., terțul are o poziție subordonată părții în favoarea căreia a intervenit, iar soluția asupra cererii de intervenție depinde de cea pronunțată cu privire la cererea principală.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de B., ca o consecință a anulării cererii de recurs ca fiind nemotivat formulat de partea în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului), în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.