Contract de furnizare a energiei electrice. Interpretarea clauzele și rezilierea contractului. Pact comisoriu expres. Recurs (NCC, NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1413/2017

NCC: art. 978, art. 982; NCPC: art. 244 alin. (1) pct. 1, art. 304 pct. 9, art. 312

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește acest motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a criticat decizia instanței de apel sub trei aspecte.

Primul este legat de aplicarea greșită a legii și de interpretarea nelegală a clauzelor Contractului nr. 65820 din 31 mai 2006.

Cu titlu prealabil, recurenta-reclamantă arată că ambele instanțe rețin puterea de lucru judecat în ceea ce privește considerentele instanțelor pronunțate în Dosarul nr. y/3/2007, însă acestea nu sunt incidente, întrucât reclamanta a achitat factura în sumă de 135.490,62 RON încă din data de 27 decembrie 2006 cu mult înainte de sistarea furnizării energiei electrice de către pârâtă.

În continuare, recurenta-reclamantă arată că instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamanta a modificat unilateral prețul contractului, conform adresei nr. 69811 din 19 decembrie 2006. Prețul a fost stabilit prin contract, el neputând fi modificat unilateral de către RATB.

De altfel, arată recurenta, această modificare nici nu ar fi fost posibilă, în condițiile în care facturarea energiei era realizată de pârâtă, reclamanta neavând posibilitatea decât de a contesta anumite părți ale contravalorii facturilor.

În consecință, RATB nu avea posibilitatea legală și nici faptică de a modifica unilateral prețul contractului, ci doar posibilitatea de a contesta anumite părți ale facturilor emise de C.

În ceea ce privește interpretarea dată de instanța de apel clauzelor contractului, recurenta-reclamantă arată că în considerentele deciziei recurate, nu se regăsește regula de interpretare a contractelor prevăzută de art. 982 C. civ.

Considerentele instanței de apel legate de interpretarea clauzelor prevăzute la art. 7 și 9 din Contract sunt nelegale, pentru două argumente.

Primul este legat de regula de interpretare, potrivit căreia clauzele actelor juridice se interpretează în sensul în care pot produce efecte – art. 978 C. civ. Or, în situația în care dreptul beneficiarului de a contesta o parte a facturii este anihilat de decizia furnizorului de reziliere a contractului, această regulă nu este respectată.

Al doilea argument este acela că regula specială derogă de la cea generală, în acest sens art. 7 alin. (6) din Contract reprezintă o regulă specială și nu o clauză de neîndeplinire a contractului.

În consecință, recurenta-reclamantă susține că art. 7 alin. (6) din Contract derogă de la art. 9 alin. (1) pct. e din Contract, iar contestarea de către beneficiar a unei părți a unei facturi, nu reprezintă o clauză de neîndeplinire a obligației și nu poate fi sancționată cu rezilierea contractului.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă critică decizia instanței de apel având în vedere că prin considerente s-a reținut o prezumție de rea-credință. Arată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte reaua-credință a RATB în derularea Contractului 65820/2006.

RATB a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, iar faptul că a contestat o parte a facturii nu este o dovadă de rea-credință.

Dimpotrivă, arată recurenta, la dosarul cauzei există suficiente dovezi pentru a se reține reaua-credință a C., care funcționează în sarcina furnizorului.

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că dauna produsă furnizorului nu dădea dreptul acestuia să rezilieze contractul, întrucât suma neachitată reprezenta 0,55% din valoarea întregului contract.

În combaterea cererii de recurs, intimatele-pârâte SC A. SA și SC A. SA – sucursala București au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și au răspuns punctual criticilor recurentei.

Recursul este nefondat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere: „pct. 9 – când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Printr-o primă critică, recurenta a susținut că instanțele anterioare nu au reținut corect situația de fapt, întrucât împrejurările reținute se referă la modificarea unilaterală a prețului contractului de către RATB. De asemenea, s-a susținut că instanța de apel a interpretat greșit textele de lege care vizează clauzele de la art. 7 și art. 9 din Contract.

Aceste susțineri nu se încadrează în nicio ipoteză a art. 304 (9) C. proc. civ. Concluzia se bazează pe faptul că din niciun argument al recurentei nu rezultă care este dispoziția legală încălcată, mai concret, care sunt dispozițiile legale la care a recurs instanța, dispoziții pe care le-ar fi aplicat greșit. Totodată nu a demonstrat lipsa de temei legal a deciziei criticate care ar lipsi soluția de fundament. Se observă din criticile recursului că recurenta și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu interpretarea clauzelor contractului, scop în care instanța a avut în vedere art. 978 și art. 982 C. civ.

În adevăr, art. 978 C. civ. stabilește o regulă de interpretare potrivit căreia clauzele convenției se interpretează în sensul în care pot avea un efect, fiind de principiu că stipularea acestora se face pentru a fi aplicate. Din acest punct de vedere fără a admite că această susținere constituie o cauză de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că interpretarea contractului aparține instanței care judecă fondul. Dacă s-ar admite că motivul invocat vizează punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., ca instanță de recurs, Înalta Curte va putea fi implicată sub motivul prevăzut de punctul 8 în verificarea legalității deciziei, numai atunci când pe calea interpretării greșite s-ar ajunge la schimbarea naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic a contractului interpretat.

În speță, prin coroborarea și interpretarea art. 7 și 9 din contract s-a urmărit ca voința părților la încheierea convenției să fie respectată.

Din interpretarea coroborată a clauzelor prevăzute la art. 2 alin. (2), art. 9 alin. (4) lit. a), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 14 alin. (1), rezultă că factura în litigiu, respectiv 8267433 emisă la data de 30 noiembrie 2006, nu a fost achitată integral și la termen, fiind refuzată la plată suma de 135.490,62 RON ca plată necuvenită.

În temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. e) din Contract și art. 14 alin. (1) din Contract, pârâta C. a sistat furnizarea energiei electrice și ulterior a reziliat contractul, cu respectarea legii.

Dintr-un alt punct de vedere, Înalta Curte constată corecte statuările instanței de apel, în sensul că suma refuzată la plată din factura în litigiu, reprezintă o componentă a creanței pretinse de reclamantă în Dosarul nr. y/3/2007, prezenta pricină fiind suspendată la prima instanță, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Acțiunea formulată de RATB care a format obiectul dosarului sus evocat a fost respinsă, astfel încât pretenția din pricina de față s-a soluționat în funcție de existența drepturilor deduse judecății în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. y/3/2007.

Instanța de apel a dat eficiență juridică puterii de lucru judecat și a reținut în mod corect că suma pretinsă în acel dosar cu titlu de plată nedatorată a fost achitată de reclamantă în temeiul convențiilor încheiate între părți, că sumele plătite nu au depășit prețul stabilit contractual și că datoria există în raportul juridic dintre părți, procentul de 6% reprezentând un element din prețul total de livrare.

În consecință, Înalta Curte constată că au fost corect interpretate clauzele contractului dedus judecății.

De asemenea, se constată că situația de fapt a fost corect reținută, fiind apreciată cu respectarea regulilor legale.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamantă legată de reaua-credință a furnizorului C., fără a depăși limitele impuse de această cale de atac, care impun un control de legalitate, fără interpretarea probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că facturarea contravalorii energiei electrice active contractate și furnizate s-a făcut în conformitate cu prețul de contract pentru fiecare interval din baza de decontare.

Sistarea furnizării cu energie electrică s-a făcut prin exercitarea de către pârâtă a dreptului prevăzut la art. 9 alin. (1) lit. e) din contract, iar rezilierea s-a făcut la inițiativa pârâtei, conform pactului comisoriu expres, în exercitarea dreptului prevăzut la art. 14 alin. (1) din contract, situație în care nu se poate reține că pârâta a fost de rea-credință.

În consecință, pârâta a respectat întocmai obligațiile asumate prin contract și a exercitat aceste drepturi, astfel încât eventuala răspundere contractuală a acesteia nu poate fi analizată decât prin prisma clauzelor contractuale.

În ceea ce privește ultima critică, în sensul inexistenței unei neîndepliniri semnificative a obligațiilor contractuale, inaptă să producă rezilierea contractului, Înalta Curte constată că neplata sumei de 135.490,62 RON, care afectează factura în discuție, disputa părților fiind în legătură cu componenta de 6% care afectează prețul de livrare, reprezintă o situație semnificativă care este de natură să modifice prețul contractual pe perioada ulterioară până la finalizarea contractului.

În mod corect raporturile contractuale au încetat în condițiile în care pârâta a refuzat unilateral plata sumei de 135.490,62 RON facturată ca sumă necuvenită și a solicitat modificarea unilaterală a prețului contractului, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea fără justificare a unei obligații esențiale a contractului. Drept urmare, sancțiunea rezilierii a fost aplicată corect.

În consecință, rezumând argumentele de mai sus se va reține că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea soluțiilor anterior pronunțate, recursul conform art. 312 C. proc. civ., urmând să fie respins.

Sursa informației: www.scj.ro.