Conţinutul şi executarea mandatului de arestare. Arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 711/2020

L. nr. 302/2004: art. 104 alin. (9), art. 112, art. 113; Constituția României: art. 21, art. 23; NCPP: art. 275 alin. (3), art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a)

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că „instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112”.

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, stabilesc că „durata totală, până la predarea efectivă către statul membru, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile”.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

„După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 30 octombrie 2020, Biroul Național Interpol a înaintat instanței cererea autorităților judiciare din Cipru prin care s-a solicitat, luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia până la data de 9 noiembrie 2020, când o escortă cipriotă ar urma să preia persoana solicitată.

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat eronat dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind termenul maxim de predare, apreciind că, Legea nr. 302/2004 nu prevede posibilitatea prelungirii măsurii preventive, ci doar că în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Evaluând încheierea contestată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată caracterul nelegal al acesteia, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, iar prin măsura arestării se asigură predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine.

Mai exact, persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate și în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură, așa cum s-a arătat, punerea în executare a predării persoanei solicitate.

Deși, Legea nr. 302/2004 nu prevede expres posibilitatea prelungirii măsurii preventive dispuse pentru a putea proceda la predarea persoanei solicitate, totuși, contrar aprecierilor instanței de fond, Înalta Curte constată că din coroborarea dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și 11 teza finală cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că există un mecanism de control al măsurii preventive între momentul pronunțării sentinței penale și până la predarea efectivă, și anume menținerea acestei măsuri, altfel nu s-ar putea asigura o custodie sub autoritatea statului care să faciliteze predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Cipru constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituție, precum și de art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, prin încheierea contestată, în mod eronat, a dispus punerea acesteia în libertate, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se constată că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării este în concordanță și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat, în interpretarea art. 23 alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 că „autoritățile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, și în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată de un caz de forță majoră” (Cauza C 640/15, Hotărârea din 25 ianuarie 2017). Noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă, astfel cum a fost stabilită în jurisprudența constant”, în pofida diligenței manifestate de autoritățile implicate în procedura predării persoanei solicitate.

Prin urmare, în contextul pandemic actual, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive independente de voința autorităților solicitate, respectiv solicitante, motive care se circumscriu împrejurărilor relevate anterior, iar durata detenției persoanei solicitate nu are un caracter excesiv, fiind, totodată, inferioară limitei maxime prevăzute de lege.

În raport de această concluzie devin aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum au fost redate mai sus, iar în contextul anterior descris, persoana solicitată aflându-se în executarea mandatului european de arestare în vederea predării, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile italiene.

Așadar, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Încheierii din data de 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.

Va desființa încheierea penală atacată și rejudecând, va dispune:

Va admite propunerea formulată de autoritățile judiciare din Cipru de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A. dispusă prin Sentința penală nr. 93/PI/2020 din 6 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, pentru o perioadă de 5 zile, de la data de 5 noiembrie 2020 până la data de 9 noiembrie 2020, inclusiv.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.