Contestaţie în anulare. Lipsa părţilor şi inexistenţa unei cereri de judecată în lipsă (NCPC)

8 oct. 2019
Vizualizari: 1460
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 495/2019

NCPC: art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 413 alin. (1) pct. 2, art. 416 alin. (1), art. 417, art. 421 alin. (2)

Prin încheierea de ședință din 07.09.2016 a Curții de Apel București judecata cauzei având ca obiect contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 7/A/07.01.2015 a aceleiași instanțe, a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la lipsa părților și inexistența unei cereri de judecată în lipsă.

La data de 06.03.2017 contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol, prin care însă a făcut referiri la fondul cauzei și nu a solicitat judecata în lipsă.

În vederea soluționării cererii de repunere pe rol a fost acordat termen la 26.04.2017, apoi la 21.06.2017 și 18.10.2017, pricina fiind amânată pentru lipsă de procedură cu contestatoarea și față de împrejurarea că aceasta nu achitase taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.

Deși se acordaseră numeroase termen pentru judecata cererii de repunere pe rol, la data de 18.10.2017 contestatoarea a formulat cerere de suspendare a judecății potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea Plângerii penale nr. 1051/28.09.2017, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin încheierea de ședință din 18.10.2017, constatând că nici în cererea de repunere pe rol, nici în cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea plângerii penale indicate, nu este cerută judecata în lipsă, lipsa unei astfel de solicitări fiind motivul suspendării judecății, instanța a menținut măsura suspendării dispusă la data de 07.09.2016.

La data de 08.03.2018 contestatoarea a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, de asemenea, fără a solicita judecata în lipsă.

La data de 11.04.2018, prin decizia recurată în prezenta cauză, instanța a constatat perimată contestația în anulare, reținând ca fiind împlinit termenul procedural al perimării.

Prin recursul formulat, contestatoarea arată că cererile de repunere pe rol formulate la data de 06.03.2017 și respectiv 08.03.2018, au efect întreruptiv al termenului de perimare, sens în care instanța în mod greșit a reținut incidența acestei instituții juridice în cauză.

Înalta Curte reține că potrivit, art. 416 alin. (1) C. proc. civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”, iar potrivit art. 421 alin. (2) din același cod „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (…)”.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În cauză, de la data suspendării judecății (07.09.2016) și până la data constatării perimării prin decizia atacată (11.04.2018), contestatoarea nu a efectuat niciun act procedural cu eficiența pretinsă de către recurentă, adică din care să rezulte intenția de a continua judecata, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Astfel, nici prin cererile de repunere pe rol formulate, nici prin cererea de suspendare a judecății întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (până la soluționarea Plângerii penale nr. 1051/28.09.2017, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București), contestatoarea nu a efectuat acte procedurale întreruptive ale cursului perimării, inexistența solicitării de judecată în lipsă și plata taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol la un moment în care se împlinise termenul de perimare reprezentând o rămânere în pasivitate sancționabilă cu incidența acestei instituții juridice în cauză.

Contrar susținerilor recurentei, cererile de repunere pe rol, neurmate de repunerea efectivă pe rol și lipsite de intenția continuării judecății (prin neformularea unei cereri de judecată în lipsă și neachitarea în termenul legal a taxei judiciare de timbru corespunzătoare) nu au efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancțiunea perimării.

Fără relevanță în curgerea termenului de perimare sunt și încheierile pronunțate în vederea soluționării cererilor de repunere pe rol, câtă vreme prin acestea nu s-a luat vreo măsură în ce privește reluarea judecății, ci s-au acordat termene pentru lipsă de procedură și pentru a da posibilitate contestatoarei să achite taxele judiciare de timbru aferente.

Actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, situație față de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcție.

Cum de la data suspendării judecății (07.09.2016) astfel cum a fost menținută prin încheierea de ședință din 18.10.2017, pricina a rămas în nelucrare din culpa contestatoarei, care nu și-a manifestat voința cu respectarea exigențelor procedurale în sensul continuării judecății, în mod corect instanța învestită cu judecarea contestației în anulare a constatat perimarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 365/A din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Sursa informației: www.scj.ro.

Contestație în anulare. Lipsa părților și inexistența unei cereri de judecată în lipsă (NCPC) was last modified: septembrie 29th, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.