Contestarea aplicării unui spor de 4 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Contestație respinsă ca nefondată

• NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• NCP: art. 5
• NCP: art. 96
• NCP: art. 97
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
• NCPP: art. 583 alin. (2)
• NCPP: art. 585 alin. (1) lit. a)
• VCP: art. 34 alin. (1) lit. b)

Prin sentința penală nr. 82/F din 09 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea din oficiu, formulată de Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală.

S-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și 5 C. pen. prin sentința penală nr. 235F/25.11.2015 a Tribunalului Ilfov, definitivă prin decizia penală nr. 1488/A/10.10.2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 23F/15.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor: 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) și (5) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor anterior menționate, urmând ca persoana condamnată să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final urmând să execute 4 ani și 4 luni închisoare.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 698 din 8 noiembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, în temeiul art. 583 alin. (2) din C. proc. pen.., judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală a sesizat instanța cu privire la revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat A. prin sentința penală nr. 253F/25.11.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1488/A din 10.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Serviciul de Probațiune Ilfov a sesizat instanța cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 96 sau 97 C. pen. arătând că A. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 23F/15.02.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.

Datele din cursul judecății concordă cu situația juridică relevată de instanța de fond. A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 253F/25.11.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1488/A din 10.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, pentru un termen de încercare de 8 ani, faptele pentru care s-a dispus condamnarea petentului fiind săvârșite în perioada iulie- septembrie 2008.

De asemenea, contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 23F/15.02.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, faptele pentru care s-a dispus condamnarea fiind săvârșite în perioada decembrie 2009 – ianuarie 2011. Ca urmare a sesizării din oficiu, a Biroului executări penale de la Curtea de Apel București, secția I penală, a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere, au fost contopite pedepsele componenete și s-a dispus executarea pedepsei celeui mai grele de 4 ani închisoare cu un spor de 4 luni închisoare, în total 4 ani și 4 luni închisoare.

Condamnatul a contestat sentința instanței de fond, fiind nemulțumit de aplicarea sporului de 4 luni închisoare la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, nefiind de acord cu motivarea primei instanțe în sensul că acesta are autoritate de lucru judecat. Apărarea a criticat aplicarea acestui spor din prisma necesității, susținând că este facultativ și, raportat la datele concrete ale cauzei (numărul de fapte penale comise, durata pedepselor aplicate, gravitatea și pericolul social al infracțiunilor, comportamentul procesual al inculpatului), nu se impunea să fie aplicat, pedeapsa de 4 ani închisoare fiind îndestulătoare. Apărarea a solicitat a se avea în vedere și sentința penală nr. 690/25.05.2022 a Judecătoriei Târgu Jiu prin care condamnatul a fost liberat contiționat, în considerentele acestei hotărâri fiind expus comportamentul condamnatului pe durata executării pedepsei închisorii, arătând și faptul că după liberarea condiționată s-a integrat în câmpul muncii.

Înalta Curte constată că, în mod corect, C. pen. anterior a fost considerat ca lege penală incidentă în cauză, în considerarea regimul concursului de infracțiuni. Regimul concursului de infracțiuni reglementat de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen..în vigoare, prin stabilirea unui spor fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, este mult mai aspru decât cel prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, astfel că legea nouă nu poate retroactiva.

Problema de drept asupra căreia s-au formulat concluzii în prezenta cale de atac decurge din aplicarea unui spor de 4 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Instanța de fond a apreciat că aplicarea unui spor de pedeapsă este necesară, având în vedere că prin sentința penală nr. 23F/15.02.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a aplicat deja petentului un spor de 4 luni închisoare, care a intrat în autoritate de lucru judecat.

Argumentul instanței de fond, referitor la autoritatea de lucru judecat nu este incident în cauză. Cele trei infracțiuni care formează concursul de infracțiuni au fost judecate prin două sentințe separate, iar legea incidentă situației juridice a variat. În sentința penală nr. 235F/25.11.2015 a Tribunalului Ilfov, definitivă prin decizia penală nr. 1488/A/10.10.2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, prin care executarea pedepsei de 4 ani închisoare a fost suspendată sub supraveghere, condamnarea s-a dispus în baza textelor de lege din C. pen. din 1968. În sentința penală nr. 23F/15.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat pentru alte două infracțiuni epuizate în anul 2011, la pedepse de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, instanța a aplicat, ca lege mai favorabilă, C. pen. intrat în vigoare în anul 2014, care, pentru concursul de infracțiuni, prevede consecința agravării obligatorii a pedepsei rezultante.

În considerarea deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța de fond învestită cu contestația Biroului de executări penale de la Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat că legea incidentă pentru întreaga pluralitate (cele trei infracțiuni comise anterior anului 2014) este C. pen. din 1968 (soluția de retroactivitate a legii penale noi, Codul intrat în vigoare în anul 2014 ar fi condus la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 4 luni, fiind contrară deci principiului retroactivității legii noi, doar în cazul în care aceasta este mai favorabilă). În consecință, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor din art. 34 și următoarele din C. pen. din 1968, conform cărora aplicarea unui spor este facultativă și depinde de pedepsele care nu se execută, însă a considerat că sporul aplicat în considerarea C. pen. în vigoare din anul 2014 a intrat în autoritate de lucru judecat și devine incident și în cazul unei pluralități reglementate de C. pen. din anul 1968.

Aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu (decurgând dintr-o sentință în care legea incidentă raportului juridic era Codul intrat în vigoare în anul 2014) nu are autoritate de lucru judecat în cazul situației juridice subsecvente reevaluării legii penale și stabilirii ca normă incidentă a dispozițiilor legale ce prevăd aplicarea unui spor facultativ (decurgând din C. pen. din 1968, ca lege în vigoare la data săvârșirii infracțiunii). Se constată însă că, deși nu se confirmă raționamentul instanței de fond, aplicarea unui spor de pedeapsă este legală, conform C. pen. din 1968, iar menținerea sporului de pedeapsă, în calea de atac declarată de condamnat, nu îi agravează situația juridică deoarece fundamentul aplicări sporului este identic în ambele legi, iar cuantumul său concret nu depășește cuantumul sporului de pedeapsă aplicat anterior. Atât în C. pen. din 1968 cât și în C. pen. intrat în vigoare în anul 2014 aplicarea sporului era consecința pedepselor care nu se execută. Diferența constă în aceea că în cazul C. pen. din 1968 evaluarea cuantumului sporului era lăsată la aprecierea instanței, iar în C. pen. intrat în vigoare în anul 2014 evaluarea sporului era determinată de legiuitor.

Într-o cale de atac nu există o agravare legală a situației persoanei condamnate, atunci când soluția instanței de fond este menținută ca efect al altor argumente juridice. Înalta Curte apreciază că, și în măsura în care sporul de 4 luni închisoare nu are caracter obligatoriu, acesta putea fi aplicat, potrivit art. 34 lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., și se impunea în raport de gravitatea tuturor faptelor pentru care contestatorul a fost condamnat și a cuantumului pedepselor care nu se mai executau, urmare contopirii pedepselor pentru infracțiunile concurente. Drept urmare, pedeapsa astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond a fost just individualizată, judecătorul fondului apreciind în mod corect că sporul de 4 luni închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 23F/15.02.2019 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, este suficient, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare fiind corespunzător stabilită în raport de durata pedepselor care nu se mai executau (din totalul celor 8 ani de închisoare aplicați pentru toate cele trei infracțiuni concurente, instanța a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare, și a aplicat un spor de 4 luni închisoare, constatându-se că a executat deja 3 ani și șase zile închisoare, la data pronunțării sentinței instanței de fond, în baza mandatului emis ca urmare a sentinței penale nr. 23F/15.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Revenirea asupra sporului dispus prin sentința penală nr. 23F/15.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 353A/18.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este justificată, având în vedere că pedeapsa care a influențat sancțiunea rezultantă, cea de patru ani închisoare, este cu un cuantum mai mare față de cele ulterioare de un an închisoare și de trei ani închisoare. Atunci când contopirea vizează pedepse mai severe în cuantum (patru ani închisoare față de 1 an închisoare și 3 ani închisoare), dispuse față de un număr mai mare de infracțiuni în raport de condamnările anterioare care au determinat contopirea inițială a pedepselor(trei infracțiuni față de două infracțiuni), nu există motive de înlăturare a unui spor de pedeapsă stabilit în considerarea unor pedepse mai puțin numeroase și cu un cuantum mai mic.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 82/F din 09 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 90 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.